luni, 16 decembrie 2013

Dezbatere: Ultimele clipe ale lui Ceausescu

vineri, 6 decembrie 2013

Dezbatere: Cultură şi propagandă în EPOCA CEAUŞESCU

Vizionăm şi filmul:

Epopeea Națională Cinematografică

Film, istorie și propagandă în regimul Nicolae Ceaușescu

Documentarul, o producție a Institutului Român de Istorie Recentă, tratează problematica filmului istoric din perioada regimului Ceaușescu, o comandă politică pentru care s-au mobilizat resurse materiale şi umane uriaşe și care a reprezentat un redutabil instrument propagandistic. Epopeea Națională Cinematografică (2011, 68') este realizat de Bogdan-Alexandru Jitea, după un scenariu de Bogdan-Alexandru Jitea și Floarea Codrea. „Mitologia socio-economică a primelor decenii a regimului comunist a fost substituită de o mitologie naţională dominată de un panteon laic de personalităţi istorico-mitice. Filmul istoric se situează în această direcţie, întreaga putere de seducţie a cinematografiei servind ilustrării discursului istoriografic oficial al Partidului-Stat personalizat de Conducatorul său. Am căutat să surprindem în filmul nostru principalele teme care animă acest program cinematografic.“ – Bogdan-Alexandru Jitea.

joi, 5 decembrie 2013

Invitaţie la film

Succesul de care s-a bucurat documentarul nostru, Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească, la cele două proiecţii de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român din 7 noiembrie şi de la Centrul Judeţean de Cultură Călăraşi din 15 noiembrie, precum şi întrebările venite din partea publicului, dornic de a cunoaşte cât mai multe despre istoria şi memoria deportărilor, ne-a convins să continuăm demersul nostru de a face cât mai cunoscută drama deportărilor din Bărăgan.

În accest scop am programat alte două vizionari precedate de dezbateri privitoare la memoria comunismului în 10 decembrie 2013 la IICCMER şi în 11 decembrie 2013 la Sala de expoziţii „Constantin Brâncuşi” a Camerei Deputaţilor. Cu ocazia prezentării din 11 decembrie avem deosebita onoare de a propune publicului şi un alt film documetar realizat de Jon Gostin (TVR Cultural şi TVR2) întitulat „Fericita întristare a lui Visky András”, film premiat de Uniunea cineaştilor din România cu premiul UCIN pentru film de televiziune în 2011.

Vă aşteptam cu drag, miercuri, 11 decembrie, ora 14, la Sala de expoziţii „Constantin Brâncuşi” a Palatului Parlamentului, intrarea dinspre Parcul Izvor.

vineri, 29 noiembrie 2013

Represiune şi rezistenţă. Despre viaţa cotidiană a fostelor deţinute politic din România anilor *50

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

GEN ŞI MUNCĂ SALARIATĂ ÎN COMUNISM

miercuri, 13 noiembrie 2013

Interviu la Radio România Internaţional

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Pe 15 noiembrie mergem la Călăraşi, iar pe 29 - la Câmpina

15 noiembrie, proiecție oficială a filmului documentar, « Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească », la sala Barbu Ştirbei a Consiliului judeţean Călăraşi.

În data de 29 noiembrie vom organiza o nouă dezbatere/proiecţie a filmului la Biblioteca municipală din Câmpina.

Povestiri din Bărăgan. Amintiri din "Siberia" românească. Joi, 7 noiembrie, premiera filmului la Muzeul Ţăranului Român

În 2011, am iniţiat un proiect despre deportarea în Bărăgan. Proiectul aflat în plină desfăşurare a înregistrat prima sa realizare prin finalizarea filmului documentar „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” a cărui proiecţie oficială a avut loc joi, 7 noiembrie 2013, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român.

Le mulţumim tuturor martorilor acestui fenomen, care au ales să depună mărturie în faţa camerei, făcând astfel publică dramaticele lor poveşti, adevărate lecţii de viaţă pentru noi toţi.

Le mulţumim deasemenea celor care ne-au sprijinit financiar, moral sau academic. Fiecare bănuţ, încurajare şi sfat ne-a dat încrederea că proiectul nostru este mai mult decât necesar şi că suntem pe calea cea bună.

Filmului documentar de 55 de minute i se va adăuga o carte de memorii şi de analiză a fenomenului, numeroase dezbateri şi proiecţii în toată ţara.

Toate interviurile realizate vor fi arhivate şi puse la dispoziţia generaţiilor viitoare pe un site public ce va putea fi accesat gratuit.

Vom realiza şi o serie de DVD-uri ce vor fi donate tuturor bibliotecilor publice din ţară şi din străinătate.

Dacă regimul comunist din România a construit o închisoare în aer liber, a instituit teroarea şi tăcerea, noi încercăm să eliberăm amintirile reprimate ale deportaţilor, să informăm şi să contribuim la o justiţie morală printr-un video-apel la memorie.

©Valeriu Antonovici şi Claudia Dobre

marți, 29 octombrie 2013

Premiera oficială a filmului « Povestiri din Bărăgan. Amintiri din „Siberia” românească »

Dragi prieteni,

Vă invităm la premiera oficială a filmului documentar:

« Povestiri din Bărăgan. Amintiri din „Siberia” românească »

După proiecţia filmului vom dezbate subiectul împreună cu realizatorii şi victimele / martorii acestui experiment.

JOI, 7 noiembrie 2013, ora 20.00

Muzeul Ţăranului Roman, Studioul "Horia Bernea", str. Monetariei, nr. 3

Intrarea este liberă

Documentarul memorial, Povestiri din Bărăgan. Amintiri din „Siberia” românească, cu un profil antropologic pronunţat, se axează pe amintirile celor ce au experimentat drama deportării în Bărăgan. Filmul se bazează pe 14 interviuri de tip istorii de viaţă ce pornesc de la interesul arătat de către realizatori pentru fenomenul deportării din noaptea de Rusalii a anului 1951. În aceea seară de iunie, peste 40 000 de oameni au fost deportaţi din zona Banatului şi Olteniei în stepa românească ce se întindea în sud-estul României, pe teritoriul actualelor judeţe Ialomiţa, Călăraşi, Brăila si Galati. Documentarul doreşte să creeze o punte între memoria acestui eveniment şi istoria represiunii comuniste ce a făcut din dislocarea familiilor şi persoanelor indezirabile o noua metodă de persecuţie care a dus timp de 4 ani la moartea a mai bine de 1500 de oameni, copii, tineri, bătrâni.

joi, 17 octombrie 2013

Înregistrarea emisiunii "Dialog 100%" de la Wyl TV. Tema: DEPORTĂRILE DIN BĂRĂGAN

joi, 19 septembrie 2013

Interviu integral cu dl Alexandru Angelescu

Redau mai jos un interviu cu dl Alexandru Angelescu – fost deținut politic, de două ori, în perioada comunistă.

joi, 12 septembrie 2013

Lucian BOIA despre filmul - Povestiri din Bărăgan. Amintiri din "Siberia" românească

vineri, 6 septembrie 2013

Recenzie film - http://filme-carti.ro

Articol publicat de Codrut Constantinescu pe 6 Septembrie 2013

Deportaţi în Bărăgan. Amintiri din Siberia româneascăRealizatori: Claudia-Florentina Dobre, Valeriu Antonovici

Filmul şi, implicit, subiectul filmului nu reprezintă decât o altă dovadă a faptului că România s-a aflat după 1945 sub o ocupaţie bolşevică indirectă, în sensul că ocupanţii nu erau direct invadatorii sovietici (chiar dacă aceştia au avut staţionate trupe în Republica Populară Română până în 1958), ci slugile lor. O ocupaţie prin delegaţie. Poate şi de aceea regimul a fost mult mai malefic şi pervers decât o ocupaţie străină clară şi bine delimitată.

Filmul „Deportaţi în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”[1], realizat de Claudia Florentina Dobre şi Valeriu Antonovici[2], retrasează operaţiunea din 1951 de deportare a bănătenilor, prin intermediul istoriei orale, oferind ocazia copiilor de atunci să-şi depene tristele amintirile. Acum ne este clar că autorităţile comuniste române au aplicat de fapt ad literam matricea (de)formatoare a comunismului sovietic, iar în acest proces şi-au avut locul nu numai sutele de mii de arestați care au înfundat Gulagul românesc (în mod similar Canalul Marea Albă-Marea Baltică atât de lăudat de Maxim Gorki a fost imitat fidel în Dobrogea românească) dar şi deportarea, iniţial a etnicilor germani, direct în URSS, iar apoi, în timpul paranoiei anti-titoiste şi a unui număr de aproximativ 40.000 de oameni (marea majoritate români, fie bănăţeni get beget, fie bucovineni sau basarabeni fugiţi din calea Armatei Roşii, dar şi etnici germani, iugoslavi, aromâni, maghiari) care au avut ghinionul să locuiască în satele aflate în apropierea graniţei româno-iugoslave. Elemente nesigure care, în logica pervertită a stalinismului, ar fi putut „periclita” siguranţa trupelor româno-sovietice în cazul unui război cu fostul frate rebel, Iugoslavia titoistă.

Tipic stalinistă era şi metoda de operare a trupelor comuniste (indiferent dacă erau sovietice, mai ales trupele NKVD sau ale Armatei Populare Române): garniturile de bou-vagoane aduse din timp, satele înconjurate cu soldaţi înarmaţi cu muniţie de război postaţi din 50 în 50 de metri, oferirea unui interval de 1-2 ore pentru ca familiile condamnate să-şi strângă calabalâcul (dar ce poate fi împachetat pentru o călătorie în necunoscut, de către o familie numeroasă, cum erau cele din mediul rural românesc acum 60 de ani, în doar două ore?), îmbarcarea în vagoane de animale şi călătoria. Exista frica foarte reală de a fi deportaţi direct în Siberia.

După mai multe zile de mers cu trenul („eram păziţi de parcă eram criminali de război”) au fost debarcaţi direct în Bărăgan, indicându-li-se nişte ţăruşi unde trebuiau să-şi ridice casele (din chirpici). Şocul nu avea cum să nu fie uriaş: să fii scos din casa ta şi aruncat în mijloculul unei câmpii aride, fără acoperiş deasupra capului, cu copii mici, nu poate fi uşor! Exact la fel făcuseră sovieticii cu milioanele de deportaţi de unde şi o rată a mortalităţii uriaşă şi chiar recurgearea la canibalism (vezi Nicolas Werth-Insula canibalilor). Dar ce-şi aduc aminte bătrânii de azi, copiii de atunci? Ceea ce şi-ar aduce aminte şi copiii bucovineni, basarabeni, lituanieni, ucrainieni deportaţi pe malurile Eniseiului, la Vorkuta sau Kazahstan: „mie mi-a fost întotdeauna frig şi foame” (ideea definitorie a comunismului universal), ”nici măcar sicrie nu au fost la început”, apa le era adusă direct din braţul Borcea, cu cisternele, iar oamenii se băteau pentru ea. Foamea era o prezenţă constantă, chinuitoare, foamea fiind de altfel un alt element de bază al comunismului mondial. Copiii de atunci se bucurau când mâncau o bucată de pâine udă cu zahar, un cubuleţ de gem, mămăligă cu marmeladă, căci mesele obişnuite constau în ciorbe de urzici, arpacaş. Dintr-un ou o mamă hrănea doi copii.

Ca şi în Siberia, prima iarnă a fost cea mai dură, ea ucigând fără cruţare pe toţi cei care erau mai slabi. Deportaţii şi-au încropit colibe din crengi de copac, din stuf etc. Nişte improvizaţii „O vad si acum pe mama plangand” Este ceva mai teribil decât durerea părintelui care-şi vede copilul chinuit şi nu poate face nimic? Focul se făcea cu cocenii de porumb sau cu rădăcini. Iadul comunist în întreaga sa amploare. Din fericire, nici acesta nu avea să dureze prea mult timp (spre deosebire de deportaţii sovietici din anii 1930 care, în măsura în care au supravieţuit, au trăit şi mai bine de 20 de ani în îngheţata Siberie, deşerticul Kazahstan etc.), deportaţii români au avut norocul ca moartea lui Stalin, din martie 1953, să aducă schimbări importante, astfel încât, după cinci ani, deportaţii au putut pleca, în măsura în care mai aveau unde să se ducă, iar cele 18 satele întemeiate de deportaţi au dispărut treptat în neantul Bărăganului.

Chiar dacă au scăpat mai ieftin decât deportaţii sovietici (a se vedea şi mărturia Aniţei Nandriş Cudla), multe destine au fost frânte, copilării traumatizate, familii destrămate, întreaga suită de orori soft pe care sistemul comunist le-a produs fără nici o urmă de remuşcare. Unul dintre martorii de atunci se întreba cu amărăciune „memoria, ce sens mai are?”, adăugând faptul că mult timp nici copiii lui nu au fost interesaţi de acele negre amintiri. Are sens pentru că, până la urmă, adevărul învinge, iar lupta pentru păstrarea memoriei nu face decât să grăbească un adevăr inevitabil.

Filmul este un material pedagogic perfect şi, într-o ţară normală, cu simţul memoriei şi al datoriei faţă de cei morţi sau chinuiţi aiurea, ar fi fost un instrument excelent pentru a fi folosit la şcoală, universitate, televiziune, muzeu memorial al comunismului etc. Din nefericire, România mai are de aşteptat (şi) în acest domeniu, degeaba există oameni care sunt pasionaţi de această muncă, dacă sistemului (şi/sau ţării?) nu-i pasă.