Patriarhul Daniel: Rugăciunea și participarea la Sf. Liturghie, izvoare de putere în timpul calvarului deportărilor comuniste

 

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis un mesaj marți, la premiera filmului Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951, eveniment organizat de Administrația Prezidențială la Palatul Cotroceni.

Preafericirea Sa a evocat mărturiile despre tragedia deportaților, dar și despre sprijinul duhovnicesc esențial oferit de Biserică în această perioadă.

„Evenimentul de astăzi constituie un prilej de comemorare, dar și de rugăciune smerită înălțată lui Dumnezeu Cel în Treime închinat, pentru mântuirea sufletelor celor aproximativ 1700 persoane (dintre care 175 copii), care  au murit în cele 18 sate ale Bărăganului, în anii 1951-1956, și ale căror morminte au fost arate cu tractorul, în anul 1964, pentru ca terenurile să fie cultivate cu legume și cereale sau transformate în sisteme de irigații”, a transmis Patriarhul României.

---

Rugăciunea personală și participarea la Sfânta Liturghie au fost izvor de putere în timpul calvarului deportărilor comuniste

Tragedia deportării celor aproximativ 44.000 de persoane din teritoriul de graniță al României cu Iugoslavia, în Câmpia Bărăganului, în noaptea de Rusalii (17/18 iunie) a anului 1951, reprezintă una dintre cele mai dramatice acțiuni represive desfășurate de regimul comunist din România după cel de-Al Doilea Război Mondial, în contextul mai larg al deportărilor dispuse în anii 1941-1960: deportarea sutelor de preoți, intelectuali și chiaburi români din Basarabia și Bucovina de Nord în Kazahstan și Siberia (1941, 1949, 1951), deportarea etnicilor germani în URSS (1945), deportarea miilor de deținuți politici în coloniile de muncă din Delta Dunării (1950-1960) și la Canalul Dunăre-Marea Neagră  (1949-1953/1955), rupți de locurile natale și supuși unor tratamente inumane, devenind, astfel, victime ale unui program sistematic de exterminare politică și ideologică.

Familii numeroase formate din părinți, copii și bunici de naționalități diferite (români bănățeni, olteni, basarabeni și bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români, sârbi, șvabi, bulgari, maghiari, evrei etc.), aparținând diverselor categorii sociale, în special clasei țăranilor înstăriți, denumiți chiaburi de către autoritățile de stat și considerați dușmani ai regimului comunist, au fost ridicate în noaptea de 17/18 iunie 1951 din propriile locuințe aflate în județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, pe o rază de 25 kilometri de granița iugoslavă, și transportate cu trenurile de marfă în Câmpia Bărăganului, unde au rămas până în anul 1956. Ajunși în Bărăgan au fost obligați să-și construiască propriile case și sate și să muncească în gospodăriile agricole de stat din regiune, plătiți cu sume modice și controlați periodic de autoritățile de stat. Coeziunea familiei le-a dat puterea să înfrunte cu stoicism vicisitudinile istoriei și geografiei și să supraviețuiască.

Sunt impresionante mărturiile unora dintre persoanele deportate cu privire la participarea la sfintele slujbe în bisericile din satele învecinate și la modul în care credința i-a salvat de la pieirea spirituală:

„În fiecare duminică, șiruri de prunci, femei și chiar bărbați făceau drumul prin baltă pentru a lua parte la Sfânta Liturghie de la bisericuța din Tămăoani. Acolo se rugau bunului Dumnezeu să le dea putere și sănătate și să poată duce calvarul care le-a fost dat de comunism. Parcă-i văd și astăzi, cum trec prin baltă, pe o potecă îngustă, pe sub sălcii, pe lângă brusturi, șovar și pipirig. Pe deasupra capetelor trece rar câte o pasăre de baltă, o rață, un nagâț, un uliu și ei pășesc peste stuful uscat …, merg sau se întorc de la bisericuță, unul în spatele celuilalt. Cei din Beba, Checea și Giulvăz au organizat un cor și de sărbători au cântat colinde și cântări bisericești de a răsunat micuța biserică din Tămăoani în care nu aveai loc să arunci un ac. Cei din sat au rămas uimiți și ne-au întrebat de ce am fost aduși aici și puși să facem sat pe fundul lacului, că ei ne văd oameni de treabă și gospodari cu frica lui Dumnezeu, deși autoritățile le-au spus că suntem bandiți periculoși”.[1]

Politica internă de colectivizare forțată a agriculturii, începută în anul 1949, care a fost una dintre cauzele principale pentru deportările în Bărăgan, a marcat dramatic și clerul Bisericii Ortodoxe Române. În anii 1950-1952, numeroși preoți ortodocși români din satele României au fost trecuți, de către așa-numitele sfaturi populare locale, în rândul chiaburilor. Asupra lor au fost îndreptate măsuri violente și înjositoare, fiind puși la munci incompatibile cu demnitatea și chemarea lor preoțească: dublarea impozitului și a cotelor către stat, transporturi obligatorii cu căruța proprie în interesul celor aflați la conducerea satelor, „rechiziționarea” calului din gospodăria proprie, arii de treierat la batoză, cărat de piatră, nisip, lemne și apă, repararea podurilor, curățarea drumurilor, a șanțurilor și a curții sfatului popular, văruirea internatelor școlare și a closetelor, supravegherea de la spate „cu bâta” prin folosirea de jigniri și insulte murdare, maltratări, stingerea varului în curtea sfatului popular, frecarea dușumelelor, spălarea geamurilor, scoaterea sălciilor și a lemnelor din albia unor râuri, încărcarea de vagoane cu sare, lemne și grâu, strângerea și predarea de semințe de iarbă, defavorizarea copiilor preoților prin exmatricularea lor din școli, oprirea de la săvârșirea slujbelor liturgice în duminici și sărbători, intrarea cu forța în biserică, în stare de ebrietate, a celor aflați la conducerea satelor ș.a. Vina cea mai mare care li se aducea preoților chiaburi era aceea de a fi fost „dușmani de clasă și ai păcii și exploatatori și dușmani ai poporului muncitor, prin deținerea de terenuri agricole, de cazane de fiert țuica, batoze, ori alte mijloace de exploatare”. Preoții erau acuzați, în general, că „au avut servitori și că au folosit brațe de muncă salariată la lucrarea pământului”.[2]

Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la tragedia deportărilor în Bărăgan, transmitem un cuvânt de binecuvântare și felicitare, organizatorilor evenimentului cultural-științific găzduit astăzi, 16 iunie 2026, de Administrația Prezidențială în Palatul Cotroceni, și tuturor celor prezenți la premiera filmului „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951”, în rândul cărora se numără și unii membri ai Asociației foștilor Deportați în Bărăgan și ai Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, supraviețuitori ai deportărilor și urmași ai acestora.

Exprimăm, de asemenea, cuvinte de apreciere istoricilor care efectuează cercetări arhivistice și memoriale valorificate în editarea de cărți, în organizarea de simpozioane sau în producții documentare media pentru recuperarea adevărului istoric al unei perioade greu încercate din istoria României, care a durat 40 de ani și care a marcat întreaga societate românească, inclusiv Biserica Ortodoxă Română.

Ridicarea de troițe și monumente comemorative în diferite localități, săvârșirea slujbelor de pomenire și parastase pentru persoanele deportate decedate, utilizarea platformelor bisericești media pentru relatarea mărturiilor particulare ale supraviețuitorilor și pentru mediatizarea evenimentelor organizate în acest sens, se înscriu în activitatea de solidarizare a Bisericii Ortodoxe Române cu proiectele Asociației foștilor Deportați în Bărăgan.

Evenimentul de astăzi constituie un prilej de comemorare, dar și de rugăciune smerită înălțată lui Dumnezeu Cel în Treime închinat, pentru mântuirea sufletelor celor aproximativ 1700 persoane (dintre care 175 copii), care  au murit în cele 18 sate ale Bărăganului, în anii 1951-1956, și ale căror morminte „au fost arate cu tractorul, în anul 1964, pentru ca terenurile să fie cultivate cu legume și cereale sau transformate în sisteme de irigații”.[3]

Cu deosebită prețuire și părintească binecuvântare,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

---

Note

[1] Viorel Marineasa şi Daniel Vighi, Rusalii 51. Fragmente din deportarea în Bărăgan, Ed. Marineasa, Timișoara, 2004, p. 17.

[2] Arhiva Episcopiei Aradului, Dosarul III 38/1951.

[3] Romulus Rusan – coordonator, Morți fără morminte în Bărăgan (1951-1956), Ed. Fundației Academia Civică, 2011, p. 2.

Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu

 Sursa: https://basilica.ro/patriarhul-daniel-rugaciunea-liturghia-izvoare-de-putere-calvarul-deportarilor-comuniste/ 

Ordinul „Meritul Cultural" în grad de Cavaler, Categoria H - „Cercetarea științifică"

 Astăzi, la Palatul Cotroceni, am trăit una dintre cele mai emoționante zile din ultimii 15 ani de muncă.

Am avut premiera celui mai nou documentar „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951". În sală au fost oameni care au trăit noaptea de 18 iunie 1951. Unii aveau 10 ani. Alții, câteva zile. Alături de ei au fost urmașii lor, profesori, studenți și elevi, deputați, oficialități, istorici și reprezentanți ai Administrației Prezidențiale. Toți au venit să asculte și să vadă ce a însemnat regimul comunist în România.

A fost ziua în care șoapta a devenit mesaj public.

Am primit o veste pe care nu o așteptam: Președintele României, Nicușor Dan, mi-a conferit Ordinul „Meritul Cultural" în grad de Cavaler, Categoria H - „Cercetarea științifică" - cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la începutul deportărilor în Bărăgan. Alături de mine a fost decorată și, colega mea, Dobre Claudia-Florentina, cu care am dus greul acestei cercetări. De asemenea, Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan a primit Ordinul „Meritul pentru Promovarea Drepturilor Omului și Angajament Social" în grad de Cavaler.

Sunt recunoscător față de fiecare om care a acceptat să ne ofere un interviu, să apară în film, să-și deschidă memoria. Față de Claudia, partenerul meu serios și perseverent în toți acești 15 ani, în proiectul memorialuldeportarii.ro. Față de toți cei care au contribuit - mai mult sau mai puțin - la acest proiect. Față de cei care au venit și au ascultat.

Filmul va fi disponibil gratuit, în câteva luni, publicului larg pe memorialuldeportarii.ro, alături de arhiva noastră de interviuri. Până atunci, vom porni o caravană a filmului. Așteptăm invitații de colaborare.

Pentru că oamenii vor să știe. Asta am învățat în toți acești ani.

Poveștile nu mor. Așteaptă.

Las mai jos discursul meu de ieri și o sinteză video a întregului eveniment realizată de #TrinitasTV.

M-a întrebat cineva zilele trecute cum de am ajuns să mă ocup de acest subiect.

Simplu: mi s-a părut că deportarea a fost o nedreptate enormă. Făcută cu sânge rece, de o putere politică împotriva oamenilor. Nu zic cetățeni, pentru că cetățenii ar fi avut și drepturi.

Știam despre deportările în Siberia. Am avut rude și vecini deportați acolo. Dar despre deportarea în Bărăgan nu știam nimic. Absolut nimic.

Și nu eram singurul. Nici vecinii Claudiei din satele de lângă locurile unde trăiseră deportații nu știau mare lucru. Unii știau că în acele sate erau coreeni, alții că sunt bandiți și nu ar trebui să se apropie de ei. Puțini au interacționat cu bărăgăniștii și au putut să vadă că erau oameni gospodari și chiar bine școliți. Nici basarabenii mei deportați în Siberia nu vorbeau despre ce au pățit în anii aruncați la mii de km de casă.

De ce această tăcere?

Pentru că oamenii învățaseră că e mai sigur să taci. Și după 1990, când puteau vorbi, nu mai voia nimeni să-i asculte. Lumea era obosită de povești despre comunism. Oamenii voiau să meargă înainte.

Dar poveștile nu mor. Așteaptă.

Noi am început să ascultăm încă din 2011. Am stat față în față cu oameni care purtau în ei o istorie pe care n-o spuseseră niciodată complet. Nici copiilor. Nici nepoților. O purtau singuri.

Eram fascinați de curaj, de durere, de umor chiar - pentru că și acesta apărea uneori, ca o formă de supraviețuire. Și, mai ales, de puterea cu care acești oameni reușiseră să trăiască după ce li se luase totul: casa, pământul, libertatea, demnitatea.

Poate de aceea am ales să numim primul film și prima carte „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia Românească." Bărăganul a fost Siberia lor. Aceeași cruzime, alt pământ. Aceeași suferință nemeritată. Ce vină aveau copii de 10 sau 14 ani? Dar nou-născuții care aveau doar două zile?

În acești 15 ani am realizat 33 de interviuri. Am publicat o carte - acum la a doua ediție. Am construit o arhivă video gratuită, accesibilă oricui, pe memorialuldeportarii.ro. Primul documentar a depășit 53.000 de vizionări. Toate materialele noastre, împreună, au ajuns la peste 500.000 de vizualizări.

M-aș opri un minut asupra acestei cifre. Cu jumătate de milion de vizualizări doar pe YouTube fără aparițiile la TV, Radio și presa scrisă sau articolele științifice publicate - doar filmările despre deportări au atins echivalentul a peste 22.000 de clase și au acoperit 17% din populația școlară a întregii țări - adică aproape unul din fiecare șase elevi din România a aflat ceva despre deportare. Un impact pe care niciun manual școlar nu îl poate garanta fără buget de distribuție.

Nu ne-am așteptat la asta. Dar înseamnă ceva important: oamenii vor să știe.

Filmul pe care îl vedeți astăzi este construit pe 15 interviuri noi, realizate din 2023 încoace. Oameni care erau copii sau adolescenți în noaptea de 18 iunie 1951, când soldații cu milițienii au bătut la ușă și le-au spus că au câteva ore să-și ia cu ei ce pot duce - astăzi au căpătat o voce.

Unii dintre ei sunt în această sală.

Au așteptat zeci de ani. Nu pentru că nu aveau ce spune. Ci pentru că nu știau dacă cineva va asculta cu adevărat.

Noi am ascultat. Și acum îi poate asculta o lume întreagă.

Asta este esența acestui proiect: nu lăsăm aceste voci să dispară odată cu oamenii care le poartă. Le fixăm. Le păstrăm. Le transmitem mai departe - tinerilor, istoricilor, celor care vor veni și vor vrea să înțeleagă ce a însemnat un sistem totalitar, un regim fără niciun respect pentru viața și demnitate umană.

Cercetarea noastră a arătat că deportarea în Bărăgan rămâne una dintre cele mai puțin cunoscute pagini ale represiunii comuniste din România. Nu pentru că n-ar fi importantă. Ci pentru că vocea victimelor a fost prea multă vreme o șoaptă.

Filmul de astăzi vrea să schimbe asta. Acest film transformă șoapta în mesaj public.

Luna aceasta se împlinesc 75 de ani de la Rusaliile Negre din 1951, când, peste 44.000 de oameni au fost urcați cu pușca la tâmplă, în vagoane de vite, și au fost aruncați în Bărăgan câteva zile mai târziu.

Îi mulțumesc Dobre Claudia-Florentina, partenerei mele în tot acest demers. Îi mulțumesc fiecărui om care a acceptat să stea în fața camerei și să vorbească. Curajul lor este filmul.

Mulțumesc Președintelui României pentru încredere și susținere, Ministerul Culturii, Iicc Mer Iiccmer, Fundația Hanns Seidel - România și tuturor celor care au contribuit într-un fel sau altul la acest proiect.

Ajutorul mărunt, punctual, al colegilor și chiar al persoanelor necunoscute care ne-au ajutat să cumpărăm un nou microfon, obiectiv, o cameră, lumini ne-a motivat cel mai mult. Ne-a dat încrederea că ceea ce am început este foarte important și trebuie să continuăm.

Și vă mulțumesc dvs că sunteți aici. Că ascultați și veți transmite mai departe.

 

Mesajul Președintelui Nicușor Dan la comemorarea a 75 de ani de la deportările în Bărăgan

Marți, 16 iunie 2026, Nicușor Dan, Președintele României, a transmis un mesaj la comemorarea a 75 de ani de la deportările în Bărăgan, citit de Mădălina-Gabriela Fătu, Consilier de Stat în cadrul Secretariatului General al Administrației Prezidențiale, la premiera filmului ”Vocile Bărăganului”, potrivit unui comunicat.

Nicușor Dan: „Deportările în Bărăgan, una dintre cele mai agresive forme de represiune politică exercitată asupra propriilor cetăţeni de către regimul comunist, a fost o metodă sistematică de persecuție, provocând moartea a peste 1500 de persoane. În iunie 1951, aproximativ 44.000 de oameni din zonele Banatului și Olteniei au fost obligaţi să-și părăsească locurile natale și să trăiască în „Siberia românească”, pe teritoriul actualelor județe Ialomița, Călărași, Brăila și Galați.

Găzduim astăzi, la Palatul Cotroceni, premiera filmului Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951, în semn de solidaritate cu cei care au suferit.

La împlinirea a 75 de ani de la tragedia deportărilor în Bărăgan, am conferit Ordinul „Meritul pentru Promovarea Drepturilor Omului şi Angajament Social” în grad de Cavaler Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan, în semn de înaltă apreciere pentru eforturile puse în slujba păstrării memoriei victimelor represiunii comuniste, pentru apărarea democrației şi pentru garantarea drepturilor și a libertăților cetățenești. Totodată, am conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler domnului Valeriu Antonovici şi doamnei Claudia-Florentina Dobre, cercetători, în semn de apreciere pentru iniţiativa „Memorialul Deportării”, care ne arată trecutul pentru a-l înţelege mai bine şi pentru a nu repeta niciodată acele greșeli.

Condamnarea comunismului ca „regim ilegitim și criminal” în Parlamentul României, în decembrie 2006, a fost consolidată ulterior prin dezvoltarea cadrului instituțional dedicat memoriei represiunii, în special prin activitatea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a cărui contribuţie la investigarea şi la aducerea în atenţia publică a adevărului despre crimele și abuzurile regimului totalitar rămâne esenţială.

 

 

„Nostalgia” față de comunism, prezentă mai ales la tinerele generaţii care nu s-au confruntat direct cu efectele sale dezumanizante, reprezintă un pericol real pentru înțelegerea corectă a istoriei noastre. Acest tip de atitudine riscă să estompeze caracterul represiv al regimului totalitar, să minimalizeze suferințele victimelor și să relativizeze încălcările sistematice ale drepturilor fundamentale. Este imperativ să consolidăm educaţia tinerilor în spiritul adevărului istoric, ca o condiţie esenţială pentru a proteja societatea și pentru a întări reziliența în fața oricăror forme de extremism şi violenţă politică.

Deportările au distrus vieţi, au făcut din puterea politică un instrument al suferinţei şi morţii. În spatele cifrelor și al documentelor de arhivă se află destine frânte, copii care au crescut în foamete și frig, părinți care și-au pierdut speranța, întregi familii obligate să își reconstruiască viața în „Siberia românească”, sub povara fricii, a izolării și a umilinței. Dincolo de „cortina de fier” a comunismului totalitar, dincolo de uitare, ignoranţă şi indiferenţă, continuă să existe memoria vocilor Bărăganului, a celor care au avut puterea să înfrunte un regim criminal, să reziste şi să-şi păstreze umanitatea în condiţii greu de imaginat pentru noi, contemporanii. Aceştia sunt cei care au crezut că libertatea, adevărul şi demnitatea rămân valori fundamentale, care nu se negociază şi pe care avem datoria să le apărăm neîncetat.

O societate care evită efortul asumării oneste a trecutului rămâne vulnerabilă în faţa confuziei morale, putând fi oricând manipulată şi exploatată de duşmanii libertăţii. Viitorul României depinde de determinarea noastră de a construi o cultură a adevărului, a responsabilităţii civice, a implicării în realizarea binelui comun. O privire lucidă asupra trecutului ne poate ajuta să transformăm memoria suferinței într-un act de solidaritate, de responsabilitate și de umanitate.

Va fi un privilegiu să ascultăm şi să păstrăm, ca pe o valoroasă lecţie a trecutului pentru viitor, „Vocile Bărăganului”!”

 

75 de ani de la Rusaliile Negre. DEPORTAREA DIN 1951

Azi am fost la Fundata, alături de colega mea Dobre Claudia-Florentina și de câteva zeci de foști deportați șinurmașii a estora, am participat la comemorarea a 75 de ani de la una dintre cele mai negre pagini ale comunismului românesc: deportarea din Banat, Mehedinți și Caraș-Severi în Bărăgan, în noaptea de Rusalii a anului 1951.

Într-una din cele mai secrete, rapide și represive acțiuni organizate de autoritățile comuniste, aproximativ 44.000 de persoane de pe o fâșie de 25 de km la granița cu Iugoslavia au fost smulse din casele lor și aruncate în câmpia Bărăganului.

Nu "chiaburi" periculoși, nu "dușmani ai poporului" înarmați, ci oameni obișnuiți: familii, tineri, copii, bătrâni.

Vinovăția lor?

- Erau considerate persoane nesigure in eventualitatea unui război cu Iugoslavia lui Tito. Dar asta ar trebui sa lămurească Guvernul, care ar trebui să desecretizeze arhiva Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române, cel puțin pentru perioada 1950-1956.

Cei pe care i-am întâlnit astăzi erau atunci copii. Au fost treziți în miez de noapte, urcați în vagoane de vite și aduși într-un câmp gol, unde li s-au indicat niște țăruși și au fost obligați să-și sape bordee, apoi să-și construiască propriile case, din chirpici sau pământ bătut. Nu știau ce au greșit. Și întrebarea aceasta i-a bântuit toată viața.

Tot timpul și-au ascuns trecutul. Stigmatul domiciliului obligatoriu nu s-a șters odată cu eliberarea din 1955, deși de pe buletin a fost șters acel DO. A rămas în corp, în tăcere, în felul în care nu povesteau copiilor lor.

Astăzi au ajuns cu ochii în lacrimi la Fundata, unul dintre cele 18 sate pe care deportații le-au ridicat din pământul Bărăganului, cu mâinile lor.

Și-au adus aminte de părinți, de rude, de prieteni, colegi de cei înmormântați în acest pământ care nu era al lor și care, totuși, a devenit pentru câțiva ani singurul loc de acasă.

Am fost la Memorialul Fundata. Am intrat în fosta biserică, construită din truda deportaților, ca tot ce a existat acolo.

Am participat la un mic simpozion, oameni care și-au spus povestea. Nu retoric, nu pentru istorie, ci pentru că amintirile, dacă nu le împărtășești cu ceilalți, mor odată cu tine.

Mâine voi încărca filmările, pentru cei care vor să asculte și n-au putut ajunge la comemorare.

Iar pe 16 iunie vă așteptăm la premiera filmului „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951" la Administrația Prezidențială, la Palatul Cotroceni.

Unele lucruri trebuie spuse. Din nou. Și din nou. Până când vor fi auzite și învățate de toți.

memorialuldeportarii.ro

Premiera filmului: „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951”

 INVITAȚIE

Premiera filmului: „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951”

Administrația Prezidențială va găzdui premiera filmului „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951”, urmată de o dezbatere alături de realizatori, martori, istorici și urmași ai deportaților. Evenimentul va avea loc în ziua de marți, 16 iunie 2026, la Palatului Cotroceni (București, Bd. Geniului nr. 1).

Evenimentul marchează împlinirea a 75 de ani de la tragicele evenimente începute în noaptea de 18 iunie 1951. Atunci, peste 40.000 de persoane au fost dislocate forțat din casele lor și deportate în Câmpia Bărăganului. Această acțiune de represiune rămâne una dintre cele mai dureroase pagini ale istoriei noastre recente.

Proiectarea acestui film reprezintă un omagiu adus victimelor și o recunoaștere a suferinței îndurate de mii de familii de români. Ne propunem să păstrăm vie memoria colectivă și să oferim o lecție de demnitate generațiilor tinere.

Detalii organizatorice:

• Data: Marți, 16 iunie 2026
• Interval orar: 14:00 – 17:00 (Accesul în incinta Palatului Cotroceni se face în intervalul orar 13.00-13.45, pe la poarta Leu pietonal din Bulevardul Geniului nr. 1)
• Acces: Participarea se face exclusiv pe bază de înscriere prealabilă.

Vă rugăm să confirmați prezența dumneavoastră prin completarea formularului de înscriere disponibil la următoarea adresă: https://forms.gle/dRX2tzSFCju6hUMV8

Evenimentul este realizat cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Vă așteptăm să onorăm împreună memoria celor care au cunoscut exilul în propria țară.

 

 

 

 

 

 

Despre proiectul „Memorialul Deportării”

Un proiect independent dedicat memoriei deportării în Bărăgan din 18 iunie 1951

Fondatori și realizatori: Claudia-Florentina Dobre și Valeriu Antonovici

 

Proiectul „Memorialul Deportării” reprezintă una dintre cele mai consistente inițiative dedicate recuperării și valorificării memoriei deportării în Bărăgan. Acesta include realizarea documentarelor „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” și „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951”, publicarea a două cărți, a mai multor articole științifice și dezvoltarea platformei memorialuldeportarii.ro, organizarea de dezbateri publice, mese rotunde, proiecții și întâlniri cu publicul, precum și o activitate constantă de diseminare a informațiilor prin intermediul presei scrise, radio, televiziune, podcast-uri și interviuri online.

 

Despre deportare în perioada comunistă

În România comunistă, deportarea/delocalizarea persoanelor prin mijloace represive şi-a găsit inspiraţia în modelul oferit de gulagul sovietic. În întreaga perioadă comunistă, bănăţeni, olteni, bulgari, sârbi, nemţi, evrei, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportaţi din zona lor de origine spre alte localităţi din România sau în plin câmp, unde au fost obligaţi să îşi construiască propriile sate. În 1967, deportarea cetăţenilor români a fost declarată ilegală chiar de autorităţile comuniste.

Deportările au început în 1944, primele acţiuni de acest gen vizându-i pe etnicii germani acuzaţi de colaborare cu autorităţile naziste. Urmează delocalizarea familiilor de mari proprietari de teren, de fabrici sau de alte intreprinderi comerciale. Ţăranii care s-au opus colectivizării din satele răsvrătite au fost şi ei la rândul lor deportaţi. După 1955, foştii deţinuţi politici eliberaţi din închisori vor fi trimişi şi ei cu domicliu obligatoriu în diverse localităţi, cei mai mulţi în satele din Bărăgan deja construite ca urmare a deportării din 1951.

O practică constantă în anii de început ai comunismului românesc, cel mai tragic episod al acestui fenomen represiv a avut loc în iunie 1951, când aproximativ 44 000 de persoane de pe o fâşie de 25 de km la graniţa cu Iugoslavia au fost deportate în Bărăgan într-una din cele mai secrete, rapide şi represive acţiuni organizate de autorităţile comuniste.

Deportaţii, provenind din Banat şi Oltenia, au înfiinţat în Bărăgan 18 noi sate : Viişoara (raion Slobozia), Răchitoasa (raion Feteşti), Olaru (raion Călăraşi), Salcâmi (raion Feteşti), Dâlga (raion Lehliu), Movila Gâldăului (raion Feteşti), Valea Viilor (raion Feteşti), Fundata (raion Slobozia), Dropia (raion Călăraşi), Pelicanu (raion Călăraşi), Ezeru (raion Călăraşi), Lăteşti (raion Feteşti), Măzăreni (raion Brăila), Zagna (raion Brăila), Bumbăcari, Schei (Călmăţui, raion Galaţi), Frumuşiţa (raion Galaţi), Valea Călmăţuiului (Călmăţui, raion Galaţi).

Memorialul Deportării

Un proiect independent dedicat memoriei deportării în Bărăgan din 18 iunie 1951

Fondatori și realizatori: Claudia-Florentina Dobre și Valeriu Antonovici

Proiectul „Memorialul Deportării” reprezintă una dintre cele mai consistente inițiative dedicate recuperării și valorificării memoriei deportării în Bărăgan. Acesta include realizarea documentarelor „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” și „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951”, dezvoltarea platformei memorialuldeportarii.ro, organizarea de dezbateri publice, mese rotunde, proiecții și întâlniri cu publicul, precum și o activitate constantă de diseminare a informațiilor prin intermediul presei scrise, radio, televiziune, podcast-uri și interviuri online.

Un element central al proiectului îl reprezintă colectarea și valorificarea mărturiilor directe ale foștilor deportați. Între noiembrie 2011 și aprilie 2026 au fost realizate 33 de interviuri de istorie orală, constituind o arhivă valoroasă de mărturii despre experiența deportării în Bărăgan. Aceste interviuri oferă o perspectivă profund umană asupra unuia dintre cele mai dramatice episoade ale represiunii comuniste din România și sunt în majoritatea lor ușor de consultat și gratuit pe site-ul memorialuldeportarii.ro.

Pe baza acestor mărturii a fost realizat, în 2013, documentarul de 55 de minute „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”, care reconstruiește, prin vocile supraviețuitorilor, traseul deportării: de la momentul anunțării dramatice a măsurii până la eliberarea din domiciliul obligatoriu. Filmul aduce în prim-plan experiențe de viață marcate de suferință, reziliență și reușită, evocând condițiile extreme din Bărăgan – arșița, lipsa apei potabile, frigul și foametea – prin mărturii autentice și emoționante.

Documentarul a fost prezentat publicului în mai multe etape, începând cu avanpremiera din 17 iulie 2013, în cadrul simpozionului internațional „Stalinizare și destalinizare. Evoluții instituționale și impact social”, organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Lansarea oficială a avut loc pe 7 noiembrie 2013, la Muzeul Național al Țăranului Român din București, în prezența a peste 300 de invitați, printre care numeroși tineri, elevi și studenți, foști deținuți politici și deportați, intelectuali de renume, jurnaliști și artiști, momentul devenind o importantă întâlnire între generații în jurul memoriei istorice.

Filmul (care se bucură de subtitrări în franceză și engleză) a fost ulterior prezentat în numeroase orașe și instituții, la Muzeul municipal Călărași, la sediul IICCMER, în Parlamentul României, la Câmpina, precum și în licee și universități din România și străinătate, contribuind la educația istorică a tinerilor și la promovarea memoriei represiunii comuniste. În paralel, proiectul a beneficiat de o vizibilitate media constantă, prin interviuri și participări la emisiuni radio și televiziune, inclusiv la Radio France Internationale, Radio România Actualități, Trinitas TV și Radio Trinitas, Radio România Cultural și alte platforme media.

Diversitatea informațională și emoțională a interviurilor a condus și la publicarea volumului bilingv româno-englez Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească (Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2016). Cartea a fost republicată într-o versiune revăzută și adăugită în 2024 la editura Cetatea de Scaun din Târgoviște. Volumul a fost bine primit în mediul academic și cultural, fiind promovat prin lansări organizate în mai multe orașe din România – Călărași, Cluj, Brașov, Târgu Mureș, Timișoara, Oradea și București – și prin recenzii apărute atât în România, cât și în Bulgaria și Polonia.

Impactul proiectului s-a extins și în mediul digital: documentarul și materialele asociate au fost puse la dispoziția publicului gratuit pe platforma memorialuldeportarii.ro și pe YouTube. Până în septembrie 2025, documentarul a depășit 53.000 de vizionări, iar toate materialele și activitățile asociate proiectului au cumulat peste 500.000 de vizualizări, demonstrând interesul publicului pentru această temă dar și calitatea deosebită a documentarului și a activităților desfășurate în cadrul proiectului.

Proiectul a fost în mod constant promovat prin activități educaționale și culturale, cele mai recente acțiuni fiind prezentarea documentarului în cadrul programului „Caravana istoriei” în 2023 sau proiecții urmate de dezbateri la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” în 2024 și 2025. În paralel, rezultatele cercetării au fost valorificate și în mediul academic, prin participări la peste 10 conferințe naționale și internaționale și prin publicarea a 10 articole științifice în reviste de prestigiu, indexate în baze de date precum CEEOL, Index Copernicus și Web of Science. Volumul despre deportarea în Bărăgan a devenit un punct de referință al cercetării istoriografice fiind citat și în noile manuale de „Istoria comunismului din România”.

Un nou pas important în dezvoltarea proiectului a fost realizarea documentarului „Vocile Bărăganului: deportarea din 1951”, bazat pe 17 noi interviuri realizate începând cu 2023 și completate cu imagini de arhivă și documente. O primă versiune a filmului a fost prezentată în 2025, în cadrul Congresului de Studii Românești organizat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, iar ulterior a fost discutată în cadrul unui eveniment public la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” la care au participat numeroși martori ai deportării, cercetători și jurnaliști, precum și elevi și studenți. Documentarul se află în plin proces de promovare și diseminare la nivel național și internațional.

 

Impact general al proiectului

Prin activitatea desfășurată pe parcursul unui deceniu și jumătate, proiectul „Memorialul Deportării” a reușit să creeze o arhivă documentară unică, să producă materiale audiovizuale și editoriale de referință și să genereze un impact public semnificativ, contribuind la recuperarea și transmiterea memoriei deportării în Bărăgan către publicul larg și către noile generații.

Prin cercetarea sistematică, producția de documentare, publicarea de lucrări științifice și activitățile constante de diseminare, „Memorialul Deportării” s-a impus ca un proiect de referință în recuperarea și transmiterea memoriei deportărilor din Bărăgan, contribuind atât la consolidarea cercetării academice, cât și la conștientizarea publică a traumelor provocate de regimul comunist.

 

Proiectul este realizat de antropologul și doctor în Științe Politice, Valeriu Antonovici, și doctor habilitat în Istorie, Claudia-Florentina Dobre.

 

Dr. Habilitat Claudia-Florentina Dobre este istoric și cercetător specializat în istoria comunismului, memoria represiunii politice și a comunismului în Europa Centrală și de Est. Activitatea sa academică se combină cu valorificarea publică și civică a istoriei comunismului și represiunii prin implicarea în proiecte de cercetare destinate tinerilor dar și de prezervare și diseminare a memoriei persecuțiilor politice comuniste. Contribuțiile sale vizează în special memoria victimelor comunismului, deportările politice și reprezentarea trecutului traumatic în spațiul public postcomunist.

Realizări profesionale

l  Co-organizator a 10 conferințe internaționale;

l  Editor a 5 volume și 5 numere de reviste academice;

l  Co-producător al documentarelor: „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească” (2013); „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951” (2026);

l  Coordonatoare a echipei românești în proiectul Horizon2020 Marie Skłodowska-Curie RISE: Knowledge Exchange and Academic Cultures in Humanities: Europe and the Black Sea Region, late 18th-21st centuries și a proiectului internațional, „Comunismul pe înțelesul tinerilor. Transmiterea trecutului recent noilor generații din România și Republica Moldova”, finanțat de Ministerul Educației și Cercetării din România;

l  Participări la peste 100 conferințe naționale și internaționale;

l  Publicare a peste 60 articole academice în reviste de prestigiu.

Publicații de autor

l  Historia y Memoria en Rumania Postcomunista, Bogotá, Editorial Aula De Humanidades, 2024, 226 p. ISBN: 978-628-7700-58-1;

l  Fostele deținute politic și Securitatea. Studiu de caz, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2023, 370 p. ISBN: 978-606-537-626-7;

l  Martore fără voie. Fostele deținute politic și memoria comunismului în România, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2021, 325 p. ISBN: 978-606-537-512-3;

l  Ni victime, ni héroïne: les anciennes détenues politiques et les mémoires du communisme en Roumanie, București, Editura Electra, 2019, 245 p. (Traducere în spaniolă: Ni víctimas ni heroínas, Bogotá-Colombia, Editorial Aula de Humanidades, 2022);

l  Claudia-Florentina Dobre, Bernadette Jonda, Izabela Skorzynska, Anna Wachowiak, (Re)gaining the Future by (Re)building the Past. Women’s Narratives of Life under Communism in Poland, Romania and the Former East Germany, Poznan University Press, 2019, 447 p. ISBN: 978-83-65663-90-0.

Cărți și reviste academice editate

l  Povești de viață din comunism. Represiune și cotidian, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2025, 336 p. ISBN: 978-606-537-8117;

l  Claudia-Florentina Dobre, Valeriu Antonovici, Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească, ediția a II-a revizuită, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2024, 272 p. ISBN: 978-606-537-682-3;

l  Dynamics of Historical Memory in the Black Sea Region, special issue „Historia Slavorum Occidentis”, vol. 39, nr. 4/2023 și număr special 1/2024;

l  Eroine neștiute. Viața cotidiană a femeilor în perioada comunistă în Polonia, România și RDG, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2020, 329 p. ISBN: 978-606-537-504-8;

l  MemoScapes. Romanian Journal of Memory and Identity Studies, Vol. 3, No. 3, 2019;

l  MemoScapes. Romanian Journal of Memory and Identity Studies, Vol. 2, No. 2, 2018;

l  MemoScapes. Romanian Journal of Memory and Identity Studies, Vol. 1, No. 1, 2017;

l  Claudia-Florentina Dobre, Cristian-Emilian Ghiță, Quest for a Suitable Past: Myth and Memory in Central and Eastern Europe, Budapesta-New York, CEU Press, 2017, 154 p. ISBN: 978-963-386-136-3;

l  Claudia-Florentina Dobre, Valeriu Antonovici, Prezentul comunismului: memorie culturală şi abordări istoriografice, Oradea, Editura Ratio et Revelatio, 2016, 250 p. ISBN: 978-606-8680-39-2;

l  Claudia-Florentina Dobre, Valeriu Antonovici, Deportați în Bărăgan: Amintiri din Siberia românească (ediție bilingvă), Oradea, Editura Ratio et Revelatio, 2016, 285 p. ISBN: 978-606-8680-57-6.

 

Valeriu Antonovici este realizator de filme documentare, licențiat în sociologie, cu un master în antropologie și doctorat în Științe politice, cadru didactic asociat la SNSPA. De 20 de ani a fost parte în zeci de proiecte civice și educaționale. A efectuat stagii de cercetare la Zentrum für Zeithistorische Forschung (Potsdam) și Centre Marc Bloch (Berlin). A lucrat ca jurnalist la RFI și TVRM și este specializat în istoria comunismului, antropologie vizuală, consiliere politică și scriere de discursuri.

Cărți publicate:

l  Valeriu Antonovici, (2015), ”Munca Patriotica. Radiografia unui ideal falsificat”, Editura Școala Ardeleană/Eikon, Cluj-Napoca.

l  Claudia-Florentina Dobre, Valeriu Antonovici, (2016), “Prezentul comunismului: memorie culturală şi abordări istoriografice”, Editura Ratio et Revelatio, Oradea.

l  Valeriu Antonovici, Claudia-Florentina Dobre, (2016), ”Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”, Editura Ratio et Revelatio, Oradea.

l  Simona Preda, Valeriu Antonovici, (2016), ”Tot înainte. Amintiri din copilărie”, Editura Curtea Veche, București / reeditată în 2024 la Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște.

l  Valeriu Antonovici, Claudia-Florentina Dobre, (2024), ”Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște.

l  Valeriu Antonovici, (2024), „Un ALTFEL de Ghid al parlamentarului eficient”, Editura Economică, București.

 

 

Articole academice în reviste de specialitate / capitole din cărți / anuare:

l Valeriu ANTONOVICI (2026), „Romanian political discourse: from arguments  to algorithmic legitimacy, Revista Polis, Volum XIV, Nr. 1 (51);

l Valeriu Antonovici (2020), „Munca patriotică – o muncă forțată sau voluntară?” (356-364) în Panorama comunismului în România, volum coordonat de Liliana Corobca, Editura Polirom, Iași;

l Valeriu Antonovici (2020), „The Efforts of Romanian Politicians in Developing the Holocaust Public Discourse” (133-157) în Holocaust memoryscapes contemporary memorialisation of the holocaust in central and eastern european countries, volum coordonat de Sonia Catrina, Editura Universitară, București;

l Valeriu Antonovici (2018), ”The Balance of Power in the Law-Making Process in Romania between 1990 and 2018: Parliament vs. Government”, Vol 10, No 1 (2018) in Acta Universitatis Danubius. Administratio;

l Valeriu Antonovici (2017), ”Decision Making Models on Educational System Changes” in Journal of Public Administration, Finance and Law, Issue 12/2017;

l Corina Georgiana Antonovici, Valeriu Antonovici “Social media in public institutions. Comparative case study”, Proceedings, International Conference on Comparative Public Administration and Management – Innovation, Change, Partnership in Social Media Era, Publishing House ProUniversitaria, Bucharest, vol. 2/2015, Editors: Adriana Grigorescu, Corina-Georgiana Antonovici, Adelina Dumitrescu-Peculea, Florin-Marius Popa;

l Valeriu Antonovici (2013), Policies to combat undeclared work in some EU Member States, in the PROCEEDINGS International Conference European perspectives of the labour market Innovation, Competencies, Performance, Editors: Adriana GRIGORESCU, Marioara Jordan, Corina Georgiana LAZĂR, Adelina DUMITRESCU, Bucharest, Romania 9-10;

l Valeriu Antonovici, (2013), "Patriotic Work" in the Encyclopaedia of the Romanian Communist Regime: 1945-1989. Repression, Bucharest, National Institute for the Study of Totalitarianism;

l Valeriu ANTONOVICI, (2013),"Policies to combat undeclared work in some EU Member States", PROCEEDINGS International Conference European perspectives of labour market Innovation, competences, performance, ECTAP Supplement;

l Corina Georgiana Lazar, Valeriu Antonovici, (2012), ”Reorganization of Public Institutions in Romania Caused by the Economic Crisis”, EIRP Proceedings, Vol 7;

l Valeriu Antonovici, (2011) "Patriotic Work: Social Control and Mobilization in the Socialist Project" in IICCMER "Social Repression and Control in Communist Romania", Bucharest: Polirom;

l Valeriu Antonovici, (2011)"The Effects of Patriotic Labour in the Socialist Republic of Romania - Visible Today" in the magazine "Critical Point", Bucharest: Niculescu Publishing House;

l Valeriu Antonovici (2011)"Re-education of the population through Patriotic Work. Construction of a New National Identity "in the volume of the International Symposium Pitesti Experiment - Re-education through Torture, Memoria Cultural Foundation, Argeş Branch, X-th Edition;

l Valeriu Antonovici, (2010),"Patriotic Work in the Socialist Republic of Romania - if you order it, with pleasure!" In the END OF COMMUNITY REGIMES. CAUSES, DEFENSE AND CONSEQUENCES, Argonaut Publishing House, Cluj-Napoca;

l Antonovici, Valeriu, (2009), "University Square - Memorial Place", Politics Sphere Magazine, Institutional Crisis; executive power, 20 years since the fall of communism, no. 139, September, (pp. 94-99) http://sferapoliticii.ro/sfera/139/art10-antonovici.html.

 

Filme documentare

l  Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească" (2013)

l  "Locuri memorial din România. Piața Universității"(2009)

l  "Tot înainte. Amintiri din copilărie"(2016)

l  "Nu putem vorbi despre comunism la colt de stradă"(2007)

l  ”Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951” (2025-2026)