Se afișează postările cu eticheta Memorii în imagini. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Memorii în imagini. Afișați toate postările

duminică, 31 mai 2026

75 de ani de la Rusaliile Negre. DEPORTAREA DIN 1951

Azi am fost la Fundata, alături de colega mea Dobre Claudia-Florentina și de câteva zeci de foști deportați șinurmașii a estora, am participat la comemorarea a 75 de ani de la una dintre cele mai negre pagini ale comunismului românesc: deportarea din Banat, Mehedinți și Caraș-Severi în Bărăgan, în noaptea de Rusalii a anului 1951.

Într-una din cele mai secrete, rapide și represive acțiuni organizate de autoritățile comuniste, aproximativ 44.000 de persoane de pe o fâșie de 25 de km la granița cu Iugoslavia au fost smulse din casele lor și aruncate în câmpia Bărăganului.
Nu "chiaburi" periculoși, nu "dușmani ai poporului" înarmați, ci oameni obișnuiți: familii, tineri, copii, bătrâni.
Vinovăția lor?
- Erau considerate persoane nesigure in eventualitatea unui război cu Iugoslavia lui Tito. Dar asta ar trebui sa lămurească Guvernul, care ar trebui să desecretizeze arhiva Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române, cel puțin pentru perioada 1950-1956.
Cei pe care i-am întâlnit astăzi erau atunci copii. Au fost treziți în miez de noapte, urcați în vagoane de vite și aduși într-un câmp gol, unde li s-au indicat niște țăruși și au fost obligați să-și sape bordee, apoi să-și construiască propriile case, din chirpici sau pământ bătut. Nu știau ce au greșit. Și întrebarea aceasta i-a bântuit toată viața.
Tot timpul și-au ascuns trecutul. Stigmatul domiciliului obligatoriu nu s-a șters odată cu eliberarea din 1955, deși de pe buletin a fost șters acel DO. A rămas în corp, în tăcere, în felul în care nu povesteau copiilor lor.
Astăzi au ajuns cu ochii în lacrimi la Fundata, unul dintre cele 18 sate pe care deportații le-au ridicat din pământul Bărăganului, cu mâinile lor.
Și-au adus aminte de părinți, de rude, de prieteni, colegi de cei înmormântați în acest pământ care nu era al lor și care, totuși, a devenit pentru câțiva ani singurul loc de acasă.
Am fost la Memorialul Fundata. Am intrat în fosta biserică, construită din truda deportaților, ca tot ce a existat acolo.
Am participat la un mic simpozion, oameni care și-au spus povestea. Nu retoric, nu pentru istorie, ci pentru că amintirile, dacă nu le împărtășești cu ceilalți, mor odată cu tine.
Mâine voi încărca filmările, pentru cei care vor să asculte și n-au putut ajunge la comemorare.
Iar pe 16 iunie vă așteptăm la premiera filmului „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951" la Administrația Prezidențială, la Palatul Cotroceni.
Unele lucruri trebuie spuse. Din nou. Și din nou. Până când vor fi auzite și învățate de toți.


miercuri, 1 octombrie 2025

Vorbim despre DEPORTĂRILE din Bărăgan și Viitorul Republicii Moldova

Istoria nu se uită și nici nu trebuie ignorată. Vorbim despre deportări, comunism, alegerile din Moldova, viitorul educației și de ce sondajele arată că mulți români, deși știu cât de mult rău a făcut comunismul, spun că îl regretă, că sunt nostalgici. Scrolând tiktok nu înveți, ci doar te îndobitocești. Un podcast curajos, alături de Oana Stanciulescu și Dobre Claudia-Florentina, despre memorie, adevăr și viitor.


joi, 18 aprilie 2024

DEPORTAȚI ÎN BĂRĂGAN. AMINTIRI DIN SIBERIA ROMÂNEASCĂ. 2.0

DEPORTAȚI ÎN BĂRĂGAN. AMINTIRI DIN SIBERIA ROMÂNEASCĂ

Ediția a 2-a revizuită și adăugită
editori: Valeriu Antonovici și Claudia-Florentina Dobre.

Comunismul se instalează temeinic odată cu plecarea forțată în exil a regelui Mihai (30 decembrie 1947), cu destructurarea vechilor instituții prin epurarea cadrelor și reorganizarea administrativă. Zeci de mii de oameni au fost dați afară din magistratură, administrație, armată, poliție, universități etc. Unii dintre aceștia au fost aruncați în închisori, alții deportați . Cei mai norocoși (și cei cu mulți bani) au reușit să fugă peste graniță în Occident.

Persecuțiile nu au vizat doar elitele vechiului regim, ci pe toți cei care gândeau, se comportau și acționau altfel decât comuniștii: clasa de mijloc (burghezia) și țărănimea înstărită (chiaburii cum ziceau comuniștii). Pentru comuniști, aceste două categorii sociale reprezentau inamicul prin excelență, inamic ce trebuia eliminat din corpul social. De altfel, în propaganda și documentele vremii, cei care aparțineau acestor categorii erau catalogați drept „dușmani ai poporului”. Poporul fiind reprezentat, în ideologia și propaganda comunistă, de către muncitori și țărănii săraci. De altfel, pe aceștia s-au bazat comuniștii în planul lor de schimbare a societății și de creare a omului nou.

Urmând modelul Gulagului sovietic, deportările au început în 1944, primele acțiuni de acest gen vizându-i pe etnicii germani acuzați de colaborare cu autoritățile naziste, care au fost trimiși în URSS. A urmat strămutarea familiilor de mari proprietari de teren, de fabrici sau de alte întreprinderi comerciale sau a familiilor deținuților politici conform Decretului-Lege nr. 83/1949.

Țăranii care s-au opus colectivizării au fost și ei la rândul lor dislocați din satele răzvrătite în sate deja „pacificate” de autorități. În 1949/1950, numeroși țărani din Bihor, Arad, Teleorman au fost trimiși în „lagăre de muncă” în Bărăgan, drept pedeapsă pentru că s-au opus colectivizării.

Începând cu 1954, foștii deținuți politici, eliberați din închisori și lăgăre de muncă, au fost pedepsiți „administrativ” cu domicliu obligatoriu în diverse localități din Bărăgan, ca urmare a Deciziei Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954. Această „pedeapsă administrativă” putea avea o durată între 6 și 60 de luni, dar putea fi prelungită la nesfârșit . Conform acestei hotărâri, 1.997 persoane eliberate din detenție au fost trimise în Bărăgan, purtând în buletin faimosul DO (Domiciliu Obligatoriu) .

Cel mai amplu și dramatic episod al acestui fenomen represiv a avut loc în seara de 18 spre 19 iunie 1951, episod cunoscut în literatura de specialitate ca „Rusaliile Negre”, când aproximativ 44.000 de persoane , care locuiau pe o rază între 25-35 de km de la granița cu Iugoslavia, au fost deportate în Bărăgan într-una din cele mai secrete, rapide și represive acțiuni organizate de autoritățile comuniste. Germani, bulgari, sârbi, evrei, români bănățeni și olteni, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportați din zona lor de origine sau de „dislocare” în plin câmp, unde au fost obligați să își construiască, pornind de la zero, o nouă viață.

marți, 31 martie 2020

HOLOCAUST MEMORYSCAPES CONTEMPORARY MEMORIALISATION OF THE HOLOCAUST IN CENTRAL AND EASTERN EUROPEAN COUNTRIES

Sonia Catrina: ”În ce măsură state postcomuniste din Centrul și Estul Europei se conectează cu trecutul, intră în dialog cu istoria, participă activ la abordarea problemelor actuale ale antisemitismului și contribuie la construirea unei culturi a respectului pentru drepturile omului prin transmiterea memoriei publice a Holocaustului? 
Este tema volumului colectiv "Holocaust Memoryscapes. Contemporary Memorialisation of the Holocaust in Central and Eastern European Countries", recent publicat la Editura Universitară, București, 462 pagini, ISBN 978-606-28-1097-9, cu sprijinul UEFISCDI (PN-III-P1-1.1-TE-2016-0811, Contract 31/2018, 02/05/2018 – 30/04/2020).”








sâmbătă, 13 august 2016

Am lansat pagina muncapatriotica.ememorie.ro

Munca Patriotică a fost o practică cotidiană în comunismul românesc. Unii îi spuneau practica agricolă, alții muncă voluntară sau muncă obligatorie, cert este că fiecare cetățean a experimentat acest tip de activism impus de stat. Pentru a scrie cartea ”Munca Patriotică. Radiografia unui ideal falsificat” am stat în arhive și biblioteci unde am realizat o monitorizare de presă pentru a putea contextualiza implicaţia acesteia în viaţa publică şi privată a fiecărui român din anii 1970-1989. Pe parcursul acesteia am urmărit şi analizat articole, proiecte de legi, reportaje şi cuvântări publicate în acea perioadă în Scînteia, România Liberă, Munca de Partid, Scînteia Tineretului şi Viaţa Studenţească. Pe această pagină am încărcat arhiva de cercetare care poate fi consultată în amănunțit. http://muncapatriotica.ememorie.ro/

Urmăriți și pe Facebook - https://www.facebook.com/MuncaPatriotica/ 

luni, 9 martie 2015

Rogati Teodora despre experiența deportărilor și a fugii din Basarabia sovietică

Doamna pe care o vedeţi în aceast interviu se numeşte Teodora Rogati şi este născută în comuna Micenii de Jos, judeţul Orhei din Basarabia. Avea 17 ani când a fost evacuată împreună cu familia din calea armatei sovietice pe 21 martie 1944. Au urmat luni de rătăcire dintr-o regiune într-alta a României, căutând refugiu la români cu suflet mare. 
Povestea d-nei Rogati este străbătută de la un capăt la altul de numele celor ce au ajutat-o în vremuri de pribegie. Despărţită de familie de către comandamentul sovietic ce îşi cerea cu fermitate şi chiar violenţă cetăţenii ce îi reveniseră ca urmare a ocupării Basarabiei, dna Teodora Rogati rămâne în România împreună cu celelalte două surori ale domniei sale. Prin muncă, suferinţă şi voinţă reuşesc să îşi croiască drum în viaţă deşi departe de propria lor familie.
Pe mama, tata şi ceilalţi fraţi, deportaţi în Siberia între 1945 şi 1953, îi vor revedea abia 14 ani mai târziu.
Săptămâna aceasta am aflat, cu tristețe, de trecerea dânsei în Lumea celor Drepți.
Mai jos am postat interviul integral realizat împreună cu Claudia-Florentina Dobre.

 

marți, 29 octombrie 2013

Premiera oficială a filmului « Povestiri din Bărăgan. Amintiri din „Siberia” românească »

Dragi prieteni, 

Vă invităm la premiera oficială a filmului documentar: 

 « Povestiri din Bărăgan. Amintiri din „Siberia” românească » 


După proiecţia filmului vom dezbate subiectul împreună cu realizatorii şi victimele / martorii acestui experiment.

 JOI, 7 noiembrie 2013, ora 20.00

 Muzeul Ţăranului Roman, Studioul "Horia Bernea", str. Monetariei, nr. 3 

Intrarea este liberă

 Documentarul memorial, Povestiri din Bărăgan. Amintiri din „Siberia” românească, cu un profil antropologic pronunţat, se axează pe amintirile celor ce au experimentat drama deportării în Bărăgan. Filmul se bazează pe 14 interviuri de tip istorii de viaţă ce pornesc de la interesul arătat de către realizatori pentru fenomenul deportării din noaptea de Rusalii a anului 1951. În aceea seară de iunie, peste 40 000 de oameni au fost deportaţi din zona Banatului şi Olteniei în stepa românească ce se întindea în sud-estul României, pe teritoriul actualelor judeţe Ialomiţa, Călăraşi, Brăila si Galati. Documentarul doreşte să creeze o punte între memoria acestui eveniment şi istoria represiunii comuniste ce a făcut din dislocarea familiilor şi persoanelor indezirabile o noua metodă de persecuţie care a dus timp de 4 ani la moartea a mai bine de 1500 de oameni, copii, tineri, bătrâni.

joi, 19 septembrie 2013

Interviu integral cu dl Alexandru Angelescu

Redau mai jos un interviu cu dl Alexandru Angelescu – fost deținut politic, de două ori, în perioada comunistă.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

De bomboane și carne nu mă satur - de vină este „DO” în Bărăgan

Săptămâna aceasta am fost în satul Fundata. Un sat înființat special pentru „coreeni”- pentru dușmanii poporului, amplasat din greșeală lângă gara Perieți. Responsabilii de la partid nu au dorit să facă satul într-un câmp roditor și i-au trimis lângă o mlaștină - aproape de gară și aproape de două orașe - Slobozia și Urziceni (jud. Ialomița). Rețeta a fost aceeași - sute de oameni deportați din Banat și aruncați în plin câmp. Străzile erau numerotate și loturile de „casă” înțărușate. Oamenii din „sat” erau numărați dimineața și seara. Nu aveau mâncare și nici curent. Electricitatea a ajuns în sat după nouăzeci, atunci când s-au reîntors și mulți dintre cei cu Domiciliul Obligatoriu - care fusese strămutați pentru a treia oară. Satul Fundata a fost pentru sute de oameni acel „acasă”, iar pentru alte sute un cimitir - care a fost dărâmat de buldozerele comuniste. Unii nu au rezistat și și-au pus capăt zilelor, iar alții au trecut peste greutăți. În prezent, mulți dintre cei care au rezistat terorii comuniste au un moral și o stare materială de invidiat de oricine.

marți, 3 iulie 2012

2012 International Congress on Romanian Studies


Cu sprijinul The Epochtimes - Romani am montat un prim fragment din filmul „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”, fragment care a fost proiectat în cadrul Panelului: „Memory and Forgetting”.  Lucrarea prezentată la această conferință s-a întitulat: The memory of Bărăgan deportation and the European institutions policies of remembrance”.

luni, 14 mai 2012

Sprijin pentru proiectul „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”

Stimată doamnă/stimate domn,
Dragi prieteni,

Vă scriu pentru că știu că vă pasă. Vă scriu pentru că înțelegeți că, fără a ne cunoaște trecutul, riscăm să repetăm sau să negăm crimele abominabile comise în numele unei ideologii dezumanizate.   

În urmă cu șapte luni, împreună cu Dr. Claudia Florentina Dobre, cercetător științific la Fundația "Memoria", am început un proiect documentar ambițios – realizarea unui film despre deportările din anii negri ai regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. La peste șaizeci de ani de la deportarea a peste 44.000 de persoane în Bărăgan, avem încă foarte puține informații despre supliciul acestora, iar soarta lor tragică a dispărut din conștiința publică din țara noastră. 


De aceea, ne propunem să realizăm o documentare care, respectând standardele internaționale de calitate și de rigoare științifică, poate fi prezentată și unui public mai larg.   Până în acest moment am realizat 15 interviuri cu supraviețuitori, am vizitat zona în care au fost deportați și am discutat cu martori. Însuflețiți de convingerea că demersul nostru este necesar și poate contribui la îmbogățirea culturii memoriei în societatea românească,  am investit din propriile fonduri peste 4.000 de euro în acest proiect (cameră video, transport, consumabile, echipamente tehnice etc). 

Vedem în filmul nostru o contribuție la binele comun și nu o afacere. Vom proiecta filmul în mod gratuit în școli și universități din țară. De asemenea, intenționăm să îl prezentăm în cadrul unor conferințe științifice naționale și internaționale, urmând a-l pune ulterior la dispoziție gratuit pe internet. Interviurile cu supraviețuitorii deportărilor vor constitui o arhivă multimedia unică, cu mărturiile unor oameni care nu vor mai fi mult timp printre noi pentru a ne putea relata cele întâmplate. 

Vă rugăm să ne ajutați să nu lăsăm ca nepăsarea noastră să șteargă această filă neagră din istoria națională. Avem însă nevoie de ajutorul Dumneavoastră pentru a ne duce la bun sfârșit demersul. Concret, ne sunt necesari  3.000 de euro pentru a procura o stație de editare video (un calculator performant). V-am fi recunoscători pentru orice formă de sprijin care să ne aducă mai aproape de împlinirea dezideratului nostru.

Dacă am decide să lucrăm într-un studio - am avea nevoie de minim 40 de ore de muncă. Ar trebui să ținem ocupată o masă de montaj tot atâtea ore și să plătim un angajat. Astfel, dacă am lucra pe cont propriu - procurând această stație de montaj am economisi 4000 de euro și pe același echipament am putea lucra și următoare proiecte pe aceleași teme...

În speranța că vom găsi în Dumneavoastră un partener întru cultivarea memoriei celor ce au suferit în timpul comunismului, rămân al Dumneavoastră,

Dr. Valeriu Antonovici (Cadru Didactic Asociat la Facultatea de Științe Politice, SNSPA)
tel. 07222 36 919


 
Detalii suplimentare despre proiect găsiți mai jos

Cont bancar pentru donatori:
RO61INGB0000999901213477 RON
RO37INGB0000999901474257 EURO
RB-PJS-40 024/18.02.99; BIC(SWIFT): INGBROBU
Valeriu Antonovici, ING Bank, Office Romană, București
PayPal




 

Dear Madam/Dear Sir,
Dear friends,
I am writing to you because I know that you care. I am writing to you because you understand that not knowing the truth our past means risking to repeat or deny the abhominable crimes committed in the name of an ideology void of any respect for human dignity.
Seven years ago, my colleague Dr. Claudia Florentina Dobre, a researcher with the “Memoria” Foundation in Bucharest, and I started an ambitious project to document one of the least known tragic episodes in the history of the Communist regime in Romania: the forced settlement of over 44,000 people in the Bărăgan region. Sixty years later, we still know very little about the hardships endured by these deportees and public awareness about their plight is fading.
For this reason, we intend to make a documentary film which, while respecting international standards for scientific research, can also be presented to a larger audience. We have already interviewed 15 survivors, we have carried out field research in the region where the deportations took place and we had the chance to talk to eyewitnesses. Guided by our conviction that our project represents a contribution to the culture of memory in Romania, we have invested over 4,000 euros worth of our own funds in equipment and other costs related to the film.
We view our film as a contribution to the public good. We intend to show the film for free in schools and universities throughout the country, as well as at national and international conferences. At a later stage, we are also going to place it online, in order to reach as wide an audience as possible. The interviews with former deportees will constitute a unique multimedia archive, especially since most survivors will cease being among us in the foreseeable future. Their testimonials are crucial in order to understand this bloody episode in Romanian history.
We are appealing to you for support because we do not want this black chapter to be erased from our collective memory. In order to finalise our work, we still need 3,000 euros in order to buy modern equipment geared at editing videos (i.e. an ultramodern comuter).  We will be grateful for any kind of support you are able to provide for us.  
Hoping that you will accept our invitation to become our partner in this project, I remain
Yours sincerely,
Dr. Valeriu Antonovici

 

Baragan Stories: Memories from the Romanian Siberia

A project by

Claudia-Florentina Dobre  and  Valeriu Antonovici


Arguments:

In December 2006, the president of Romania declared the Communist regime as “illegitimate and criminal”. One important “criminal” and illegal (recognized as such by the communist regime itself) aspect of the regime was the deportation, a phenomenon, which did not receive large scale attention, although it has affected more than 50 000 people, who lost their homes as the regime decided to transfer them from their homeland to the arid plain of Baragan. Our project aims at re-introducing the topic of deportation into public space talks.

In one single day, or rather night, on the 18/19th of June 1951, 44 000 people were deported into what are today the counties of Braila, Calarasi and Ialomita, in the south-east of Romania. Among them there were numerous children, women, and elderly, sick persons. During the 5 years of deportation, hundreds of these deportees lost their lives. All of them lost their sense of belonging, becoming second class citizens: aliens to their native homes, foreign visitors to their new neighbours. The communist regime labelled all these persons as “enemies of people”. Actually, these “enemies” were rightful citizens of Romania, who lived near the border of Yugoslavia: Serbs, Bulgarians, Jews, Germans, Bassarabians, Megleno-Romanians and Vlachos. Deportation had not only a political component, but also a clear ethnic aspect, as the Serbians, the Bessarabians and the Aromanians are mentioned as distinctive groups among deportees.

Victims of communist regime repressive politics, the former deportees perish one by one, taking with them the heavy burden of their memories. Our project tried to slow down the movement of oblivion through a book, a movie and an internet site dedicated to deportation.

Movies help to expand the boundaries of our memories. Remembering and forgetting our lived experiences are ways of coping with life-long effects of our early years and adolescence and our grief over lost loves. The cinematic journey can bring understanding of repressing and remembering memories.

Our project will address the problem of the communist deportation, a second Gulag as Nicolas Werth called it, through witness memories. We envisage revealing the dark side of that repressive enterprise that deprived human beings of satisfying their basic needs. Furthermore, our project aims to lend a voice to the silent people, victims of communist Manichean perspective of the world. It is also concerned with the individual responses to the official politics and policies of remembrance.

Keywords: deportation, memory, collective memory, political persecutions, Communism, trauma and narratives, everyday life, life stories, civic attitudes and idealism

Research questions:

1. How do deportees cope with their persecution?

2. How did they survive in the arid plain of Baragan? What strategies have they employed in order to survive starvation, cold, fear and so on?

3. How did they re-integrate in society after being released from compulsory domicile (domiciliu obligatoriu, D.O. in Romanian)? How did society regard them? What about their families? Did they get a job? A family?

4. How do they recall today their life in reclusion?

5. What type of identity did they construct after being released from their mandatory home? What about after the fall of Communism?

6. What does the deportation period mean to them?

7. What do they want to transmit to their fellow citizens about their experience of deportation?

8. How do they tell the story of their deportation? What are the main themes of theirs discourses?

9. Are there any differences between their own view of themselves and the perspective emerging from the discourses (most specially the public discourses) of others about them?

Research methodology:

1. Analysing public discourses (mass-media, historiography, documentary series) on deportation;

2. Recording 30 interviews with former deportees, of the “life story” type, and 20 interviews with former inhabitants of the “compulsory domicile” regions who have met the deportees; the realization of a documentary movie based on these interviews;

3. Archive research on deportation;

4. The analysis of other “memorial vectors”, such as diaries, photos, objects, etc. belonging to former deportees.

Aims and outcomes :

1. A book based on the interviews, which will introduce to a large audience several life stories of former deportees, focusing on their life strategies during and after deportation. The book, which is going to be published at Memoria Cultural Foundation editing house, is envisaged to set an example of moral virtue and civic involvement of former deportees.

2. Two academic articles published in international or/and national journals, which aim to analyze and discuss the politics of memory concerning deportation.

3. A documentary movie of 60 minutes meant to be introduced upon Romanian and international audience. In today’s world, our memory seems to be shaped more and more by images. Movies can play an important role in creating a collective memory of deportation as an example of the malignity of Communism, but also as a model of fighting the hardships of life. This documentary movie can contribute to an increased sense of civic pride and self-esteem among former deportees. A year later, the movie will be posted on the internet to achieve wide public visibility.

4. The documentary movie will be used as pedagogic support for one course taught at Political Science Faculty of SNSPA and for one course taught at the Faculty of History, University of Bucharest, and for presentation in 20 high schools from Bucharest, Calarasi, Ialomita, and Braila. It aims to generate an academic interest for Communism and a civic response to its destructive endeavours.

5. The multiplication of the movies on DVDs sent to libraries (estimated 1500 copies), which aims at stimulating the interest of the people for the recent past, for a civic response to political, ethnic or religious persecutions.

6. The creation of a site where fragments of the movie, photos, archive documents and transcripts will be displayed, in order to broadly publicise the deportation and its consequences.

7. Another goal of our project is to generate public debate and get a feed-back on the topic. In order to achieve this goal, round table discussions are envisaged as well as internet forum talks.

Periods of project realization:

November 2011 – June 2012 – interviews realizations, archives research, writing articles

June 2012 - September 2012 – content analysis of primary sources, movie creation November 2012 – book editing February 2013 –movie presentation.

Estimated budget for the realization of the movie: 5000 euros

1. Interviews realization: travels, accommodation : 2000 euros

2. Cost for voice/translate actors reading archives documents, interpreting: 1000 euros

3. Camera and technical support: 2000 euros

Estimated budget for distribution of the movie: 2000 euros

~1500 DVDs, postal taxes, flyers, presentation material.

Estimated total budget: 7 000 euros

 Valeriu ANTONOVICI was beneficiary of the project “Doctoral scholarships supporting research: Competitiveness, quality, and cooperation in the European Higher Education Area”, co-funded by the European Union through the European Social Fund, Sectorial Operational Programme Human Resources Development 2007-2013. He defended his PhD in Political Sciences at SNSPA, in 2011; He holds a master degree in Anthropology and Community Development and a BA in Sociology.  He took part as a researcher in a few international projects. Most important: „Transitions in Central and South Eastern Europe – Changing Gender Perspectives“, co-sponsored by ERSTE Foundation, FILEA Centre, SNSPA, 2008 – 2010, and ”Changing Conceptions of Citizenship in Post-Socialist Society Under the Impact of Globalization”, financed by the Wenner Gren Anthropological Research Foundation (SUA) and made through a partnership between Central Connecticut State University – USA, SNSPA – Romania and Kerala University – India, 2007 – 2009.

As an independent film maker Valeriu Antonovici directed the documentary films: „Memorial places in Romania. University Square” – film made in collaboration with Mirel Banica, 2009, 51 min; and „We cannot talk about communism at street corners”- qualitative research 2007, 56 min).

Claudia-Florentina DOBRE majored in Historiography and Cultural Studies at the University of Bucharest, Faculty of History. She held a Master of Arts in Social Sciences from Ecole doctorale francophone en sciences sociales, Europe centrale et orientale. In June 2007, she defended her thesis on Women’s, former political detainees, testimonies on communism and political persecutions at Laval University of Québec. Subsequently, she was awarded « Robert Schuman scholarship of the European Parliament, in 2008, and « Junior Research Fellowship » of St. Kliment Ohrdiski University of Sofia, in 2009. She is currently enrolled in the postdoctoral program of Bucharest University, and works as an editor at Memoria. Revista gândirii arestate, a magazine published by Memoria Cultural Foundation, Bucharest.

Most important publications: Vies menottées, paroles libérées. Témoignages des anciennes persécutées politiques roumaines, Editions universitaires européennes, Saarbrücken, 2010, 401 p.; «Quand rêver de la France menait à la prison: le cas des détenues politiques du „lot français », in Bogumil Jewsiewicki, Erika Nimis, dir., Expériences et mémoires. Partager en français la diversité du monde, L’Harmattan, Paris, 2008, p. 78-86; « Ni héros, ni victime. La mise en patrimoine de la répression et les anciens persécutés politiques roumains », in Vincent Auzas, Bogumil Jewsiewicki, eds., Traumatisme collectif pour patrimoine. Regards sur un mouvement transnational, Presses de l’Université Laval, Québec, 2008, p. 331- 350.