Colajul de fotografii este realizat automat de către un program de montat filme (Pinnacle Studio 14HD). Mă gândeam, ce ar fi dacă istoria, trăirile noastre, experiențele politice sau civice, cele comune sau individuale şi viața de zi cu zi ar putea fi „montate” sau, chiar și, „înregistrate” automat de o mașinărie, de un program. Oare atunci când vom avea produsul final – filmul – vom vedea toți același lucru sau fiecare altceva?
Eu, când mă uit la aceste poze aranjate într-un mod aleatoriu, am totuși o coerență în gândire. Am o amintire, am ceva ce mă leagă de aceste fotografii – poate faptul că am fost acolo și le-am realizat, atașamentul meu pentru aceste locuri, acțiuni... Dar ce ar simți un neamț care a participat la evenimentele din 1989? Eu văd ruine, el poate vedea locul în care a fost un zid, locul unde se termina și începea o lume, locul de unde se dădeau ordine de a ucide, de a munci, a tăcea sau chiar de a trăi o viață „frumoasă în socialism” sau „capitalism” (depinde din ce parte ne uităm la poză, este vorba tot de ISME).
Până la urmă, atunci când vorbim de istorie, vorbim de identități (naționale sau de grup), mentalități și memorii. Acestea pot fi unele Oficiale altele Trăite. Dacă istoria și imaginea identitară sunt construite de puterea politică, ele, în toate cazurile, vor reflecta ideologia oficială. Se vor schimba, de atâtea ori, de câte ori se vor modifica structura, caracterul și componența puterii politice. Până la urmă, aceasta poate fi considerată un fel de „mașinărie de filmat și montat filme” – filme și nu film – în funcție de puterea politică un film va fi șters din memoria „calculatorului” și montat altul – cu același material. Pentru că de multe ori se întâmplă să nu mai avem supraviețuitori sau alți „cameramani” care să fi filmat acel eveniment din alt unghi… în principiu, este același material, dar rearanjat altfel, care are și o altă subtitrare, o altă muzică și alți spectatori și aceeași actori, dar cu acţiuni și personaje care sunt puse într-o altă lumină (negativă sau pozitivă).
Viața cotidiană depinde de aceste rearanjări. De obicei, ne uităm la un film pentru că ne place, ne emoționează, ne dă puteri și speranțe sau pentru că nu aveam o altă alternativă, nu aveam altul mai bun, nu avem alt post TV sau telecomanda este stricată. Dar toate, absolut toate, joacă un rol în viața de zi cu zi. Poate că acum ar fi momentul să nu ne lăsam doar filmați cum ne uităm la filmul lor, ci să încercăm să facem filmele noastre?
2 comentarii:
O perspectiva originala a ceea ce poate fi istoria si memoria indivizilor. Romantios..
Studiul memoriei si a identității naționale, a istoriei sociale, sunt cateva discipline relativ noi. In plus perioada comunistă, apoi frământările din societatea noastră, după căderea sistemului totalitar, au îndepărtat acest tip de cercetări - a vieții cotidiene, a experiențelor de zi cu zi... să sperăm că vom avea mai multe inițiative în acest domeniu și din partea românilor.
Trimiteți un comentariu