Fragment:
Cartea Munca
Patriotica. Radiografia unui ideal falsificat nu este o „judecată” a
comunismului și nici o intenţie de a critica sau justifica trecutul sau
prezentul. Citind această carte nu veţi rămâne ancoraţi în trecut sau în
problemele din prezent, în teorie sau în exemple cotidiene – în schimb, veţi
putea înţelege ce a însemnat viaţa cotidiană în comunism, care este diferenţa
dintre memorie și istorie, dintre discursul oficial, documentele de arhivă și
memoriile participanţilor direcţi la anumite evenimente, veţi înţelege cum și
de ce trebuie făcute astfel de studii după mai bine de două decenii de la căderea
acelui regim. Încerc să răspund la două întrebări: (1) Ce a însemnat munca
patriotică pentru cei care au trăit în comunism și (2) Care mai sunt efectele
ei astăzi? Chiar dacă folosesc ca izvoare texte teoretice despre comunism,
texte ideologice și de propagandă, texte juridice, istorice și jurnalistice,
memorii și „vehicule ale memoriei”, acest studiu nu este unul ideologic,
istoric, politic, juridic și nu este nici măcar o monografie, ci o analiză
antropologică a unui fenomen care a însoţit toată perioada de construire a
socialismului în România. Munca
patriotică a făcut parte din viaţa fiecărui om. Pornind de la acest fenomen
trec prin ultimii douăzeci de ani de comunism și încerc să fac înţelegerea
sistemului comunist mai accesibilă. Munca patriotică a fost un experiment
social. Această nouă religie politică (comunismul) a glorificat munca fizică și
mai cu seamă cea necalificată. A existat dorinţa de a pune segmentele de tineri
intelectuali la muncă. Aceste munci, de cele mai multe ori, nu erau justificate
doar economic, ci dublate ideologic. Se punea mare accent pe rolul educativ al
muncii fi zice – educaţia prin muncă și pentru muncă – scopul final fiind
militarizarea (în sensul de ordine și ascultarea ordinelor) și crearea „omului
nou”. Nu doar comunismul a avut ca scop central crearea omului nou. Dacă este
să vorbim cronologic, mai întâi au apărut câmpurile de concentrare
naţional-socialiste și apoi cele staliniste – acestea erau create cu scopul de
a cultiva conștiinţa de clasă prin munca de jos. Una dintre concluziile acestui
studiu este faptul că regimul comunist
din România și-a atins scopul: acea formă de sclavie a fost internalizată
și acceptată de o bună parte dintre cei care au trăit în acea perioadă.
În funcţie de mai multe criterii (vârstă, educaţie,
parcursul subiecţilor intervievaţi în postsocialism) veţi regăsi o gamă largă
de categorii de răspunsuri la întrebările puse: unii vor spune că munca
patriotică a fost un lucru bun, alţii vor spune că a fost o formă de înjosire;
unii vor spune că sunt mândri de ce s-a realizat cu această formă de implicare,
alţii – nu – însă ce trebuie de observat este faptul că toate aceste categorii își justifică/construiesc imaginarul identitar
pornind de la acele practici.
Nu neg, în lucrare, faptul că „s-a construit mult”, dar
oare (moral vorbind) s-ar fi construit la fel dacă acea muncă nu era forţată?
Ar fi arătat acele „obiective faraonice” la fel? A meritat costul aceste
construcţii?
Munca patriotică a fost o pârghie de implicare a societăţii în viaţa de partid, dar și o pârghie de control social a fiecărui om – mulţi subiecţi intervievaţi recunoșteau că aceste munci îi ţineau departe de alte forme de asociere și activităţi, erau supravegheaţi în permanenţă. De altfel, unul dintre scopurile creării „omului nou” nu era doar distrugerea vechilor valori (prin uitare sau neglijare), ci și distrugerea societăţii civile, practic „stârpirea” ei din muguri. Acest tip de muncă nu a construit și modelat doar identităţi și caractere particulare, ci și întreaga identitate naţională – mai ales în perioada studiată – 1970-1989.
Lucrarea nu face lumină doar asupra evenimentelor de
acum douăzeci – patruzeci de ani, ci și asupra prezentului. Îmi exprim speranţa
că acest studiu va aduce o imagine mai clară asupra perioadei comuniste și
asupra a ceea ce s-a întâmplat după data de 22 decembrie 1989.
În paginile acestei cărţi voi arăta că „omul nou” încă
bântuie societatea de astăzi! [...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu