Majoritatea intervievaților au vorbit despre neajunsurile materiale, lipsa căldurii și a luminii în apartamente și școli, sau despre drepturile și libertățile fundamentale. Pe atunci, „drepturi“ însemna „dreptul la un kilogram de zahăr sau un litru de ulei pe lună“. Însă, tot în ochii lor, am văzut o nostalgie a timpului trecut: parcă au mai multe de povestit de atunci decât de acum, parcă acea perioadă i‑a „făcut“ exact așa cum sunt. De altfel, acele neajunsuri veneau și cu o serie de așteptări privind viitorul lor, privind lumea de „afară“. Mereu își puneau întrebarea „cum ar fi dacă…“ și răspunsul cel mai frecvent era că dacă ar trăi în capitalism ar avea o banană intr‑o mână și o portocală în alta, ar bea la micul dejun Coca‑Cola și la prânz Pepsi‑Cola, ar purta blugi, ar citi cărți străine… Acum au de toate, însă multora le lipsește timpul (de altă dată) pentru a se bucura de ele.
(Preda S., Antonovici V., 2016, ”Tot înainte! Amintiri din copilărie”, Editura Curtea Veche Publishing, București, p. 19)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu