sâmbătă, 1 septembrie 2012

De bomboane și carne nu mă satur - de vină este „DO” în Bărăgan

Săptămâna aceasta am fost în satul Fundata. Un sat înființat special pentru „coreeni”- pentru dușmanii poporului, amplasat din greșeală lângă gara Perieți. Responsabilii de la partid nu au dorit să facă satul într-un câmp roditor și i-au trimis lângă o mlaștină - aproape de gară și aproape de două orașe - Slobozia și Urziceni (jud. Ialomița). Rețeta a fost aceeași - sute de oameni deportați din Banat și aruncați în plin câmp. Străzile erau numerotate și loturile de „casă” înțărușate. Oamenii din „sat” erau numărați dimineața și seara. Nu aveau mâncare și nici curent. Electricitatea a ajuns în sat după nouăzeci, atunci când s-au reîntors și mulți dintre cei cu Domiciliul Obligatoriu - care fusese strămutați pentru a treia oară. Satul Fundata a fost pentru sute de oameni acel „acasă”, iar pentru alte sute un cimitir - care a fost dărâmat de buldozerele comuniste. Unii nu au rezistat și și-au pus capăt zilelor, iar alții au trecut peste greutăți. În prezent, mulți dintre cei care au rezistat terorii comuniste au un moral și o stare materială de invidiat de oricine.