duminică, 12 decembrie 2010

Propunere proiect:Înregistrări din Comunismul Românesc, în spațiul public, după 21 de ani de la căderea regimului comunist

Am propus acest proiect către mai multe instituții interesate de subiect. Până în acest moment nu am primit niciun răspuns. Sper că îl vom putea realiza în anii viitori, chiar și într-o formă mai restrânsă (on-line). Aștept și alte mesaje din partea cititorilor acestui blog. Resursele necesare realizării acestui proiect erau minime: doi-trei angajați ai unui institut de cercetare (instituție publică), doi angajați ai postului național de radio și TVR și un coordonator de proiect care să-și facă bine treaba (mă ofeream să o fac voluntar) cât despre spațiile de „expoziție” costurile le reduceam la minimum prin diverse parteneriate și sponsorizări...



Popunere proiect:

Înregistrări din Comunismul Românesc, în spațiul public, după 21 de ani de la căderea regimului comunist

1. CONTEXT, ÎNTREBĂRI ȘI APLICAREA PROIECTULUI:

Ce ne aducem aminte despre perioada regimului comunist din România? Ce știm despre această perioadă și cum (sau ce) au fost „învățați” cetățenii RSR să-și amintească despre acea perioadă? Prin ce mijloace li s-a „fixat” o memorie și o „grilă” de citire a realităților din acele zile?

Proiectul pornește de la prezumția că radioul (și televiziunea[1]) nu a însemnat doar „propagandă”[2], ci și un mijloc de divertisment (muzică, teatru radiofonic, dedicații muzicale, sfaturi etc.) și un anumit stil de a interpreta realitatea social politică, un anume mod de a te raporta la viața de zi cu zi.

Pe lângă postul public de Radio (și TV), românii ascultau și posturile de radio occidentale.

Prin acest proiect propun readucerea în spațiul public din București de înregistrări din epoca socialistă: jurnale de știri/emisiuni de divertisment/comunicate și discursuri oficiale. De asemenea, în același spațiu, să fie difuzate atât emisiunile radioului public, cât și cele ale celorlalte posturi de radio occidentale (în paralel – fie din același difuzor, fie din surse diferite – la o distanță de câțiva metri).

Variante de implementare a proiectului:

ü Amplasarea unui număr de douăzeci de difuzoare pe străzile și în piețele publice din București din care să se audă emisiunile vremii;

ü Realizarea unui parteneriat cu Metrorex pentru a emite prin rețeaua acestora a materialului avut în vedere (așa cum, de exemplu, în perioada Crăciunului în difuzoarele din stațiile de metrou sunt difuzate colinde), poate chiar, un parteneriat cu televiziunea acestei companii pentru a difuza și imagini din perioada discutată;

ü Construirea unei pagini web pe care să încărcam atât texte, materiale video și audio sub forma unor arhive pentru perioada 1944-1989. De asemenea, platforma ar trebui să permită și încărcarea unor interviuri și/sau intervenții audio-video a vizitatorilor acestei pagini;

ü Parteneriat cu SRR în vederea realizării unor emisiuni de analiză și comentarii după difuzarea unor fragmente din arhiva acestei emisiuni.

2. OBIECTIVE:

· informarea/familiarizarea tinerilor (rememorarea pentru cei mai în vârstă) cu ce a însemnat radioul și televiziunea în viața cotidiană a românilor în perioada comunistă;

· Creșterea (sau stârnirea) curiozității/interesului tinerilor în legătură cu evenimentele din istoria recentă a României și cu ce a însemnat viața în socialism auzită la radio (TV)

a) Pe termen scurt (3-4 săptămâni 2010)

Zilnic, ajungerea mesajelor la cel puțin 10.000 de bucureșteni Rememorarea a celor 21 de ani de la căderea comunismului

b) Pe termen mediu (6-12 luni, tot anul 2011)

Dezbateri, colectarea unor povești, comentarii, opinii (text, audio, video) pe pagina on-line a proiectului. Crearea unei micro-arhive de povești cotidiene.

c) Pe termen lung (2012-2014)

O sursă de documentare a studenților din domeniile socio-umane. O arhivă audio și video. O sursă bibliografică și metodologică pentru tema memoriei și a istoriei recente.

3. TABEL TEMPORAR DE IMPLEMENTARE A PROIECTULUI

Acțiuni/ Perioada

Selecția materialelor/partenerilor

1 octombrie 2010 – 1 noiembrie 2010

Realizarea paginii web

15 octombrie 2010 – 15 noiembrie 2010

„Expoziția”

1 decembrie 2010 – 27 decembrie 2010

Pagina web: analize, postări continue, redactarea unor articole, etc.

1 decembrie 2010 – 1 septembrie 2011

4. MULTIPLICAREA MESAJULUI PRIN INTERMEDIUL:

1. Știrilor, emisiunilor, reportajelor difuzate prin partenerii TVR și SRR;

2. Rețelei Metrorex;

3. Parteneriatelor cu alte portaluri online;

4. Conturilor Twitter, Facebook, pagina web etc;

5. Pliantelor și posterelor în toată țara prin rețele de asociații ale studenților la Istorie, Științe Politice, Filozofie, etc.



[1] Voi pune în paranteze (TV) în perspectiva dezvoltării proiectului și într-un parteneriat cu TVR

[2] Vezi clișeele din societatea actuală



joi, 17 iunie 2010

Din nou despre LOCURI MEMORIALE…

În cele ce urmează voi semnala câteva acțiuni desfășurate săptămâna trecută în Piața Universității.

O expoziție organizată de IICCMER și KAS. Mai multe detalii despre acest proiect vezi aici

Apoi mai jos voi pune câteva imagini despre alte acțiuni și un material filmat de unul din participanții la acele acțiuni. Eu am filmat doar 4 minute în una din zile și anume ceea ce am văzut în acel moment: mașini luxoase, oameni care aveau o acțiune acolo, alții care erau indiferenți, studenți și persoane care așteptau sau erau așteptați etc.…

La scurt timp după deschiderea expoziției au apărut și primele contestări. Incredibil! vezi aici - interesante sunt și comentariile.

Pentru alte mărturii video vezi aici






marți, 13 aprilie 2010

Pelerinaj la mănăstirea Cernica

11 aprilie 2010, ora 8 dimineața. Trafic greoi prin gropile patriei. Împreună cu Mirel Bănică merg spre mănăstirea Cernica. La ieșirea din București mai luăm doi pasageri – două băbuțe simpatice cu flori roșii și sacoșe portocalii (rămase din campania prezidențială). Ele ne anunță că „sfintele moaște” au fost scoase de ieri dimineață, pe când noi știam că ar fi trebui să fie scoase seara și nu dimineața… ne mai informează că, tot ieri, nu era multă lume, iar ele au stat la coadă foarte puțin. Se plâng de greutățile de zi cu zi și de clasa politică, dar se bucură că anul acesta în timpul campaniei au primit zahăr și găleți: măcar au primit ceva „util”. Astăzi nu mergeau la Cernica, ci la bisericuța din curtea fabricii de panificație Titan….le-am lăsat la destinație, iar noi am mers mai departe.. Am ajuns la mănăstire –ce am observat, am și filmat. Pentru atmosferă, împrejurări și imagini vezi filmulețul.

După patru ore de stat la coadă plecăm spre casă tot așa cum am și venit – cu doi pasageri – de data aceasta doi bătrânei foarte prietenoși. Atunci când am oprit în dreptul lor, am strigat, ca și la venire – „luăm doi pasageri fără bani” – bătrâneii la urcare au ținut să le confirmăm dacă este gratis căci altfel ei „sunt pensionari și așteptă RATB-ul”… Aceștia zic că a fost frumos la mănăstire, că sunt mari probleme în țară, iar copii lor sunt plecați în Canada de zece ani. Au fost și ei vara trecută în Canada. Le-au plăcut drumurile și viața pe care o au emigranții români acolo. Vor merge să-și viziteze copii și anul viitor.

Vom mai merge și noi la astfel de pelerinaje.












luni, 1 martie 2010

Interviul etnologic și interviul de presă

În totoriatul de mai jos arăt care sunt deosebirile dar și asemănările între cele două tipuri de interviuri. Am selectat, spre finalul materialului, câteva exemple de greșeli amuzante de pe YouTube. De asemenea povestesc ce greșeli am făcut în timpul unor interviuri și de ce ar trebui să le evităm. Amintesc de faptul că nu există o rețetă ideală pentru a face un interviu bun: sunt doar reguli de care trebuie să ții cont, în rest contează foarte mult cum îți construiești dialogul și propria relație cu subiectul intervievat - nu uita că este vorba de un dialog, deci sunt implicate două părți, iar una din ele poate oricând „defecta”. Interviul de presă, chiar dacă este și el un dialog, nu este unul privat - îl vor mai vedea, asculta sau citi încă multe persoane - așă că ar trebui să te gândești de ce reguli nu este bine să uiți în acest caz. De asemenea ai grijă unde faci interviul, cu cine și cum formulezi întrebările. Rămâne valabilă bibliografia recomandată data trecută J




Găsiți mai jos trimiterea la un articol despre aceeași temă.

„Istoria orala este un antidot pentru orice narațiune care domina!“

Articol apărut marți, 09 martie 2010, în secțiunea Cultura dezbaterii.

AUTOR: OANA POPITIU

CUVINTE CHEIE: ALESSANDRO PORTELLI, ANTROPOLOGIE, CULTURA POPULARA, INSTITU DE ISTORIE ORALA CLUJ NAPOCA, ISTORIE ORALA

Alessandro Portelli în dialog cu Oana Popitiu

http://revistacultura.ro/nou/2010/02/%E2%80%9Eistoria-orala-este-un-antidot-pentru-orice-naratiune-care-domina%E2%80%9C/

vineri, 26 februarie 2010

Tutoriate

Lansez astăzi o nouă secțiune pe blog: este vorba de o serie de tutoriate video. Chiar dacă voi încălca anumite reguli din comunicare și PR voi spune de la început că nu sunt cel mai bun orator, nu am o dicție foarte bună (poate pronunţ anumite cuvinte moldoveneşte, mă grăbesc, nu respir corect etc.), nu sunt cel mai bun specialist din domeniul respectiv, dar voi putea provoca o dezbatere pe marginea unor teme majore din științele sociale, şi anume, voi lansa un nou curent de publicare pe blog – exprimarea video, voi trezi curiozități și îi voi putea ajuta pe cei care se interesează de metodologia cercetării, antropologie vizuală, memorie și istorie recentă, filmarea și montarea materialelor video. Vom învăța împreună să avem cât mai puține NU-uri (nu știu, nu pot, nu înțeleg, nu cred etc.…)


În primele tutoriate răspund la următoarele întrebări (câteva sfaturi pentru studenți):


1. Când alegem interviul ca tehnică de culegere a datelor? De ce interviul?


2. Cum ne pregătim de interviu?






3. Ce trebuie să știm atunci când vrem să facem un film? Care sunt primii pași? (cum am procedat eu – nu există o rețetă universală, dar trebuie să respecți pașii unei cercetări riguroase)





4. Ce obstacole putem întâlni atunci când dorim să realizăm un interviu, un chestionar?




Vă rog să lăsați și un comentariu, poate nişte sfaturi sau propuneri pentru alte teme.



Bibliografie


(Metodologia cercetării calitative, antropologie vizuală, interviul ca tehnică de recoltare a datelor )



Băban, Adriana, 1993, Metodología cercetării calitative, Editura Presa Universitară Clujeană, Clij-Napoca


Blanchet A., Gotman A. (1998) „Interviul de producere a datelor”, în F. de Singly, A. Blanchet, A. Gotman, J.-C. Kaufmann, Ancheta şi metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv, trad. rom., Polirom, Iasi, pp. 111-176 (ediţie originală 1992).


Chelcea, S. (2004) Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative, Economica, Bucureşti


Mucchieli, Alex, 2002, Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane şi sociale, traducere de Veronica Suciu, Polirom Iaşi


Patton, M. Q. (2002), Qualitative Research & Evaluation Methods, 3th edition, Sage Publications, pp. 339-380.


Stahl, H.H. (2001) Tehnica monografiei sociologice, Editura SNSPA, Bucureşti, pp. 9-77 (ediţie originală 1934).




Adair, John and Sol Worth 1972 Through Navajo eyes: an exploration in film communication and anthropology, Bloomington: Indiana University Press [chapters 1&4]


Banks, Marcus 2001 Visual Methods in Social Research, London: Sage [chapter 1]


Chiozzi, Paolo 1993 ‘Photography and Anthropological Research: Three Case Studies’


Mead, Margaret 1995 ‘Visual anthropology in a discipline of words’ in Principles of Visual Anthropology, Paul Hockings (ed), Berlin/New York: Mouton de Gruyter


luni, 25 ianuarie 2010

FILMUL puterii politice vs FILMUL vieții cotidiene

Colajul de fotografii este realizat automat de către un program de montat filme (Pinnacle Studio 14HD). Mă gândeam, ce ar fi dacă istoria, trăirile noastre, experiențele politice sau civice, cele comune sau individuale şi viața de zi cu zi ar putea fi „montate” sau, chiar și, „înregistrate” automat de o mașinărie, de un program. Oare atunci când vom avea produsul final – filmul – vom vedea toți același lucru sau fiecare altceva?

Eu, când mă uit la aceste poze aranjate într-un mod aleatoriu, am totuși o coerență în gândire. Am o amintire, am ceva ce mă leagă de aceste fotografii – poate faptul că am fost acolo și le-am realizat, atașamentul meu pentru aceste locuri, acțiuni... Dar ce ar simți un neamț care a participat la evenimentele din 1989? Eu văd ruine, el poate vedea locul în care a fost un zid, locul unde se termina și începea o lume, locul de unde se dădeau ordine de a ucide, de a munci, a tăcea sau chiar de a trăi o viață „frumoasă în socialism” sau „capitalism” (depinde din ce parte ne uităm la poză, este vorba tot de ISME).

Până la urmă, atunci când vorbim de istorie, vorbim de identități (naționale sau de grup), mentalități și memorii. Acestea pot fi unele Oficiale altele Trăite. Dacă istoria și imaginea identitară sunt construite de puterea politică, ele, în toate cazurile, vor reflecta ideologia oficială. Se vor schimba, de atâtea ori, de câte ori se vor modifica structura, caracterul și componența puterii politice. Până la urmă, aceasta poate fi considerată un fel de „mașinărie de filmat și montat filme” – filme și nu film – în funcție de puterea politică un film va fi șters din memoria „calculatorului” și montat altul – cu același material. Pentru că de multe ori se întâmplă să nu mai avem supraviețuitori sau alți „cameramani” care să fi filmat acel eveniment din alt unghi… în principiu, este același material, dar rearanjat altfel, care are și o altă subtitrare, o altă muzică și alți spectatori și aceeași actori, dar cu acţiuni și personaje care sunt puse într-o altă lumină (negativă sau pozitivă).

Viața cotidiană depinde de aceste rearanjări. De obicei, ne uităm la un film pentru că ne place, ne emoționează, ne dă puteri și speranțe sau pentru că nu aveam o altă alternativă, nu aveam altul mai bun, nu avem alt post TV sau telecomanda este stricată. Dar toate, absolut toate, joacă un rol în viața de zi cu zi. Poate că acum ar fi momentul să nu ne lăsam doar filmați cum ne uităm la filmul lor, ci să încercăm să facem filmele noastre?

vineri, 15 ianuarie 2010

Memorie și atitudine

Unele acțiuni de acest tip pot fi făcute și la noi… vorbesc de doi ani despre necesitatea unor astfel de acțiuni, cel puțin în Piața Universității și la Unitatea de Jandarmerie din Târgoviște. Aici, la Berlin, am văzut studenți luându-și notițe, profesori lucrând cu elevi la ambele proiecte… ar fi frumos să avem și noi astfel de clase unde istoria să se împletească cu memoria și cunoștințele abstracte cu trăirile personale.


A apărut o eroare în acest obiect gadget