Pastele Blajinilor....

„Reprezentările mitice sunt false în raport cu lucrurile, dar sînt

adevărate în raport cu subiecţii care le gândesc”

E. Durkheim, 1995, p. 177 din Pragmatisme et sociologie,

Paris, Alcan (ediţia I : 1924)


Paştele Blajinilor

Atât în calendarul ritual religios cât şi în calendarul tradiţional putem găsi mai multe zile dedicate morţilor.
În aceste zile se pomenesc cei răposaţi, însă este o zi specială, o „onomastică”[1] a acestora, când ei sunt printre noi[2], şi anume de Paştele Blajinilor.
Paştele Blajinilor, după cum spune dicţionarul „Obiceiuri populare de peste an”, este o sărbătoare populară cu dată mobilă, sinonimă cu Paştele Morţilor sau cu Lunea Morţilor, dedicată spiritelor moşilor şi strămoşilor. Blajini înseamnă oameni blânzi şi paşnici, incapabili de a face rău, care s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sârbul Pământului. Ei sunt anunţaţi că a sosit Paştele de către oamenii de aici care aruncă în apele curgătoare cojile de ouă sparte în timpul înroşitului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonac, pască). Când sosesc cojile de ouă în ţara lor îndepărtată, în general după o săptămână de opt zile, se serbează separat „aici” şi „acolo” Paştele Blajinilor sau Paştele Morţilor. Credincioşii depun ofrande pe morminte, bocesc morţii, împart pomeni, fac libaţiuni, se întind mese festive (rituale) în cimitir, lângă biserică, sau în câmp, la iarbă verde. „Acolo”, după un an de post şi izolare, bărbaţii se întâlnesc cu femeile pentru procreere, se ospătează cu resturile de alimente trimise pe apă, căzute pe pământ şi iarbă, sau date de pomană de rudele de „aici”. Astfel, oamenii îşi imaginau că pot petrece Paştele cu moşii şi strămoşii „aici” prin venirea spiritelor morţilor când se Deschid Mormintele şi cerurile – Joinari sau separat, oamenii „aici” şi Blajinii „acolo”, dar cu alimente şi băutură expediate prin diferite tehnici de oamenii de „aici”.[3]
Această sărbătoare este cunoscută în popor şi sub numele de Paştele Morţior - Sărbătoare populară cu dată mobilă, ţinută în prima zi de luni după Duminica Tomei, sinonimă cu Lunea Morţilor şi Paştele Blajinilor, dedicată morţilor, moşilor şi strămoşilor, se fac pomeni (ouă roşii, pască, colaci) şi libaţiuni, se organizază ospeţe rituale în cimitir, lângă biserică, sau în câmp, la iarbă verde (p. 148 idem).
[1] Zi de naştere - Interviu Preotul Satului Pelinia
[2] Sau noi printre ei; vezi capitolul I.II şi III unde voi face referiri mai în profunzime; (morţii printre vii sau viii printre morţi)
[3] Ghinoiu, Ion, Obiceiuri populare de peste an Dicţionar. Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti 1997, p. 148