luni, 25 iunie 2012

Da, aș putea repeta și acum acea faptă COPILĂREASCĂ anti-comunistă. Acum știu că ideologia comunistă a adus tot răul omenirii…

Ultima întrebare din cadrul interviurilor realizate cu foşti deținuți politici este următoarea: „Dacă ați ajunge în momentul zero – la vârsta la care ați dat ocazia securității să fiți luat în vizor și ați întreprins unele acțiuni în urma cărora ați avut de suferit – ce ați face?” 

Foarte puțini dintre aceştia mi-au mărturisit faptul că ar face altceva, că „ar fi cetățeni cuminți” – pe când, cei mai mulţi dintre ei mi-au spus că ar face exact aceleași lucruri știind faptul că ideologia comunistă a fost o religie „neagră”, iar lupta împotriva acestei „maladii” trebuie să fie pe agenda lor; acesta a fost și răspunsul domnului Niculai Popa (fost deţinut politic, activist anticomunist, coordonator al Consiliului Româno - American din Los-Angeles, decorat de Preşedintele României, Traian Băsescu cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer).

Discuția cu domnia sa a fost sub forma unui dialog plăcut și relaxat. Sper, ca în viitor, să mai existe şi altele pentru a aprofunda unele aspecte din viaţa acestui om.
Mărturiile rămân înregistrate – se regăsesc postate mai jos așa cum au fost ele captate de cameră – fără editări/tăieturi/efecte audio sau video. În acest fel, se vor conserva sub forma unei mici arhive video.
Subiectul interviului l-au făcut crimele comunismului, istoria recentă a României și nevoia introducerii istoriei comunismului în școli; dar şi uitarea, memoria și iertarea. 
 
A fugit din țară la o vârstă fragedă. A fost „racolat” de americani și retrimis în țară cu acte false. La intrarea în România a fost arestat. Autoritățile române îl așteptau (spune în interviu cine l-a „turnat”). A făcut mulți ani de detenție. Pentru a vă imagina – a plecat copil de acasă și s-a întors bărbat de 32 de ani (slab și fără dinți); părinții și rudele îl credeau mort – „un mort ambulant” – rudele au venit trei zile „în pelerinaj” la casa lor. Nu s-a putut integra în societatea „multilateral dezvoltată” din cauza dosarului său. A mai făcut alți ani de pușcărie și muncă silnică. Apoi, după căutări și suferințe a reușit să emigreze împreună cu familia în America. A fost „nebunul” căruia i s-a dat voie să plece din țară. Rațiunea autorităților era una simplă – „mai bine îi lași să plece pe cei câțiva defectori din interiorul țării, dar, în schimb, ai liniște și înflorire”. Acolo și-a refăcut viața furată de comuniști. Și-a refăcut familia. Acum luptă pentru aceeași cauză – pentru neam și pentru a demasca crimele comunismului. 

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget